Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

Doamnă, nu aţi afirmat explicit dar aţi presupus în mod implicit. Dacă am urma logica dumneavoastră am ajunge să credem că toţi ceilalţi de acolo din poze sunt lipsiţi de harul Botezului, complet lipsiţi, de vreme ce nu mai au nici măcar un firicel de lumină "harică". Asta vreţi să spuneţi, că toţi de acolo, inclusiv preoţii, nu mai au har de la Botez, de vreme ce nici unul nu mai are nici măcar un dram din lumina care se vede în cazul acelor "persoane luminoase"?

Cine va da puterea sa stiti ce presupun eu? De unde aveti atata har sa stiti cele ale mintii mele?
Cum indrazniti sa dictati ce vreau eu sa spun? Acum ati ajuns talmaciul meu ca la sectanti?
Care va sa zica, oameni buni dl Decebal trebuie sa talmaceasca ce am vrut eu sa spun pentru ca dvs cei care cititi nu sunteti in stare sa intelegeti cuvintele mele decat daca dl Decebal le talmaceste.

Explic din nou pentru incapatanarea dvs. Am spus ca noi toti oamenii inclusiv preotii suntem pacatosi in diferite grade, pentru ca la fiecare a trecut ceva timp de la Botez , destul cat sa facem pacate. Nici unul din acea fotografie in afara de cei doi nu erau proaspat botezati atunci, deci fiecare dintre ei purtau anumite pacate. Preotii sunt sfintiti , nu sfinti, iar o profetie a unui sfant spune ca in vremurile de pe urma cand preotii vor pierde credinta, dar vor mai exista oameni cu adevarat credinciosi atunci Hristos va revarsa harul prin mana preotilor, folosind astfel mana pentru a nu lipsi pe cei credinciosi de harul Sau in cadrul Sfintelor Taine.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Aparatele tot mai performante pot surprinde unele lucruri nesesizate de ochi.
Dau un exemplu: acum cativa ani a nins atat de tare, incat nu se vedea la un metru. M-am gandit sa fotografiez acesti fulgi de nea, care formau o adevarata perdea.
Pe fotografie nu a aparut nici un fulg de nea, in schimb se vede un cap urias, cu ochi, nas si gura, de consistenta nebuloasei, fara trup deasupra casei vecinilor! M-am mirat f mult de aceasta fotografie, fara sa imi pot explica ce am surprins in imagine.

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

P.S. Doamnă, cu mult înainte ca Moş Crăciun să vă dăruiască o poză pentru albumul personal, oamenii au descoperit un fapt simplu, natural foarte, în baza căruia s-a răspândit şi un text psihologic foarte util în diagnostic numit testul proiectiv sau testul petelor de cerneală. Se ia una bucată călimară, se varsă o parte din conţinutul ei pe o hârtie apoi se cheamă vecinii să caşte gura şi să spună ce vede fiecare acolo. Unii văd un monstru, alţii doi tineri iubindu-se, alţii pe Moş Crăciun, alţii o casă la ţară etc. Fiecare cu ce-l animă prin viaţa lui inconştientă.
Dar nu era nevoie de acest test ca să ne dăm seama ce are fiecare în inima lui.
E suficient să ne uităm în sus, pe cer, la necontenita prefacere a norilor şi vom vedea, pe cer toate minunile adâncurilor. Noastre. Inconştiente.
Ca să nu mai pomenesc banalul citit în zaţul de pe marginea ceştii de cafea.

Toate acestea, cunoscute de când lumea şi folosite de unii în relaţia cu naivii şi ignoranţii, arată câteva lucruri elementare din psihologie, pe care le ştiu toţi elevii care au citit măcar 5 minute lecţia Percepţia din manualul de psihologie.
Astfel, aflăm că percepţia umană este o activitate psihică:
- foarte complexă, la care, în întâlnirea cu stimulul, participăm atât conştient cât şi subconştient precum şi inconştient
- în care informaţiile produse de analizatori, ca urmare a contactului direct cu stimulul fizic, sunt organizate în imagini prin intermediul unor scheme perceptive penetrabile cognitiv, afectiv şi volitiv
- generativă de produse foarte variate, inclusiv din sfera iluziilor perceptive, datorită efectelor de câmp (perceptiv) şi unor factori subiectivi printre care dorinţele şi temerile ocupă un loc deloc neglijabil
- strâns corelată cu gândirea, fapt pentru care unele iluzii, cum ar fi aceea că soarele se învârteşte în jurul pământului, pot fi corectate prin gândire

etc.
etc.
etc.

Un lucru e cert: nu tot ce ni se pare că vedem (adică forme, obiecte, persoane etc.) este şi prezent real, în mod obiectiv (adică dincolo de nevoile şi scopurile noastre). Ci dimpotrivă, produsele minţii noastre ţin de personalitatea fiecăruia, influenţîndu-ne povestea asta mare numită viaţă în moduri atât de straşnice încât ajungem deseori la neînţelegeri. Sau la amuzament reciproc.

Nenorocirea este doar atunci când, fără ca vreun stimul să ne mângâie vreun receptor, noi începem să "vedem", să "auzim" etc. Asta se cheamă deja halucinaţie şi nu prea ţine de funcţionarea normală a minţii omeneşti, ci de patologia unei componente a noastre ori a organizării întregului.

În discuţia de pe topic, însă, ne întâlnim cu următoarea situaţie: noi toţi vedem acelaşi lucru, nu e vorba de organizarea subiectivă a imaginii perceptive (unul vede o femeie, altul un câine, altul un balaur) ci de interprtarea a ceea ce vedem cu toţii în poză.
Procesul perceptiv are 4 etape principale, ultima fiind cea denumită tehnic "interpretare", când atribuim fiecare un înţeles sau altul obiectelor perceptive, le corelăm cu nevoile şi scopurile nostre, se corelăm cu alte cunoştinţe din memorie, le integrăm în activitate etc.

Se remarcă deja împărţirea în 3 mari categorii de interpretare: unii considerăm că ceea ce vedem este produs de mâna omului prin tehnica operării cu imaginile şi nu are caracter sacru, fiind jenant pentru calitatea noastră de creştini să confundăm pe moş crăciun cu Sfântul Dumnezeu; alţii ne abţinem să ne dăm cu părerea asupra a ceea ce vedem; alţii sunt convinşi că tocmai vedem cu ochii noştri de carne harul lui Dumnezeu dat la Botez unei doamne care, din vreun moft oarecare (nu m-ar mira, că sunt la mare modă mofturile de factură religioasă) sau din trezire prin Mila Domnului, a trecut la Ortodoxie.

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

În general, Cătăline, sfântul Grigorie Palama spune cu totul altceva decât tine, sau mai bine spus, tu spui cu totul altceva decât sfântul, aflându-te departe foarte faţă de luminarea lui. Chiar nu mă mir că îţi poţi permite să crezi şi să mai şi afirmi că tu chiar ai putea să spui ceva la acelaşi nivel cu sf Grigorie.

Sigur, Catalin nu poate spune ceva la acelasi nivel cu Sf. Grigore insa tu dle Decebal poti , tu intelegi si poti spune ceva la acelasi nivel cu al Sfantului. Si mai jos exemplifici aceasta cu varf si indesat. Deci sfantul devine Grigore Palama si atat, asta ca sa demonstrezi ca poti spune ceva la acelasi nivel neurcand tu la nivelul Sfantului ci coborandu-l pe Sfant la nivelul tau. Interesant.

În primul rând, când Grigorie Palama, spre informarea ta, spune că lumina necreată a lui Hristos nu cade sub simţuri, asta nu înseamnă ce ai spus tu, că nu se poate descrie cu ajutorul simţurilor (dealtfel să mă ierte Dumnezeu, dar până acum nu am mai auzit pe nimeni să descrie ceva cu ajutorul simţurilor; la oameni o descriere se face prin intermediul limbajului, ţinându-se cont evident că există mai multe limbaje, nu doar cel verbal; se pare însă că lucrurile nu stau prea omeneşte în informaţiile lui cătălin2), ci înseamnă că nu se poate percepe, vedea cu vederea, cu ochii în starea lor naturală pe care o avem acum. Asta spune Grigorie Palama, adică cu totul altceva decât ideile greşite ale Domnului cătălin2.

Sfantul Grigore Palama vorbeste de lumina necreata, de Sfanta Treime. Nu vorbeste de lucrarea Sa, energia necreata care este harul. Confundati harul lui Dumnezeu cu Dumnezeu Insusi. Aveti grija ca smintiti oameni si stiti prea bine care este plata pentru cei care smintesc.

"Harul este o energie necreata, izvorand continuu din fiinta dum*nezeiasca a celor trei Ipostasuri dumnezeiesti. El este, deci, lucrarea ce*lor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie simtitoare este re*varsata de Sfantul Duh peste toti crestinii, ca "ungere imparateasca" pentru chemarea de a domni cu Mantuitorul, in veacul viitor, sfintiti si desavarsiti in El. De aceea, Sfantul Apostol Pavel sfarseste cea de a doua sa Epistola catre Corinteni cu binecuvantarea treimica : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im*partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13)."

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...esc-69155.html

În al doilea rând, tot sfântul afirmă foarte clar, în continuarea a ceea ce deja spusese că această vedere a luminii necreate a lui Hristos poate exista dar prin lucrarea Duhului asupra ochilor, asupra vederii şi minţii văzătorilor. Aceasta este interpretarea foarte clară, pentru orice om de logică şi bun-simţ minimale. Spre deosebire de ideile greşit formate ale Domnului cătălin2, Palama nu se referă la "felul în care sfinţii ar lumina ei harul", dealtfel nici nu pomeneşte de aşa ceva în niciunul dintre cele două citate pe care le-am dat, ci se referă în modul cel mai evident cu putinţă la cele spuse puţin mai înainte, anume la cei care ajung să vadă lumina necreată a lui Hristos. Şi în general, Palama afirmă aceste lucruri în general în opera lui, nu doar în aceste două citate. Dar ce să-i ceri lui cătălin2 să ştie şi să înţeleagă, când el se încurcă absolut lamentabil şi la înţelegerea a două propoziţii legate între ele?

eroarea dvs este ca dl.Catalin vorbea de Harul Domnului nu de lumina necreata a Sfintei Treimi.
Si in fotografia de aici, tot despre Har era vorba nu despre Lumina necreata. Deci citatul Sfantului nu isi are contextul aici unde se vorbeste despre manifestari ale harului si minunile pe care le ingaduie Dumnezeu si nu despre Lumina necreata a Sfintei Treimi.

Dv ati introdus eroarea in acest thread citand sfantul despre Lumina necreata cand de fapt aici se vorbeste despre manifestarile Harului si minunile pe care uneori Dumnezeu le infaptuie, minuni infaptuite pentru pacatosii care nu cred ca sa ii intareasca in credinta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

Din ciclul persiflare si luare peste picior in stil duhovnicesc. Asa, deci Miha Anca a vazut pe Mos Craciun din prea multa duhovnicie. Apropo, daca este asa de ce voiti cu orice pret sa furati jucaria copiilor fericiti? Va satisface aceasta atat de mult?

Nu stiti ca cei mici inca nu sunt intariti ci au dintii de lapte? si furandu-le jucariile pot sa planga mult?

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

Aveti dreptate. la fel a fost si pe vremea lui Hristos cand facea minuni intre oameni. Oamenii se supuneau acelorasi legi ale psihologiei perceptiei. Unii credeau, unii nu credeau, unii nu se pronuntau.

[cezar_ioan]

Continui să te amăgeşti, biată soră, cu prezenţa lui Hristos acolo unde nici gând să fie prezent.
E frumos că Îl iubeşti pe Domnul şi că Îl doreşti pretutindeni. Dar nu e de folos să confunzi îngerii între ei, luminiţele cu Lumina şi aşa mai departe.
Credeam că ai capacitatea să te smulgi din fotoliul aceloraşi abordări pătimaşe atunci când interpretezi un "input" din lumea ta subiectivă (adică să scoţi mustul bun din imaginea psihică, subiectivă, iar nu oţetul).
Vezi însă ce greu e să te ridici atunci când te-ai îndulcit prea multă vreme în fotoliul iluziei? Doar o minune ne mai poate smulge din menghină, uneori.
Să-ţi ajute Dumnezeu să înţelegi că obiectul psihologic în jurul căruia vorbim nu este unul şi acelaşi! Deşi obiectul fizic este acelaşi.
La tine, din câte constat, deocamdată nu sunt diferenţe între Adevăr şi minciună. Le-ai topit într-o dorinţă personală, vulcanică. Rău lucru faci, rău că iubeşti ceea ce ar fi trebuit să respingi dintr-o simplă mişcare, de la bun început: fantezia!
Să fi ales, mai întâi, căutarea răbdătoare şi curată, bine condusă, iar nu efuziunile care îţi întreţin impresia că eşti un bun credincios şi un vajnic apărător al credinţei (împotriva bărbaţilor nebuni şi încrezuţi, nu-i aşa femeie creştină?).
Căutarea, s-ar fi cuvenit mai întâi, adâncită. Care e un proces nesfârşit de delicat şi tainic, cât îi viaţa.
Chit că Domnul, de fapt, e aproape.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Poate m-am exprimat gresit Harul este lucrarea Sfintei Treimi nu Sfanta Treime.
Consider ca Sf. Grigore Palama in textul indicat vorbeste de Insusi Dumnezeu adica Sfanta Treime si nu doar de lucrarea Sfintei Treimi. Cand am simtit harul , noi ca oameni am simtit energia necreata. Lumina necreata care este Dumnezeu cine o poate vedea?! doar Sfintii.

Asa este, harul este lucrarea Sfintei Treimi, nu Sfanta Treime. Dar e acelasi lucru cu lumina necreata. Harul este energie necreata, lumina necreata, sunt sinonime, nu exista har si lumina necreata, separat.

Mai oameni buni, nu ne ajuta cu nimic sa ne tot contrazicem. O idee e clara DOAR DUMNEZEU STIE CINE ARE DREPTATE punct... ce atatea discutii. Suntem in post hai mai bine sa discutam despre altceva.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

”Sf. Serafim i-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Înseamna ca si tu esti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa.”

Daca imi ingadui o sa explic ce spune aici si in pasajele urmatoare acestuia. O sa vezi ca explica mai bine ce am spus pana acum.
Acelasi caz este si cu ucenicul Parintelui Paisie: "O lumină s-a răspândit pretutindeni, umplând toată curtea. Oriunde priveam în jurul meu, vedeam această lumină. Bătrânul era izvorul din care ea se revărsa. în ciuda intensitătii ei, ochii nu mă dureau; era imaterială si nespus de dulce. Nu mă săturam privind-o."
Acesti doi ucenici nu doar au vazut acea lumina, au primit mai mult. Lumina si harul se revarsa si peste ei, si simteau astfel si ei dulceata harului. De aceea ucenicul Sfantului Serafim era si el stralucitor, pentru ca lumina ce se revarsa din sfant il cuprindea si pe el. Si nu pentru ca si el era vrednic sa lumineze asa, doar cei imbuntatiti pot face asta. Cei doi parinti le-au dat acelora acest dar extrem de rar.
In alte cazuri insa doar vad acea lumina, nu o si primesc. Uite si in continuarea pasajului cu Sfantul Serafim, scrie asa: "Când m-am depărtat de el, vedenia încă nu încetase: stareţul păstra aceeaşi înfăţişare ca şi la început, iar lumina aceea neobişnuită, pe care o văzusem însuşi cu ochii mei, încă îl mai lumina în întregime!”
Acum ucenicul se departase si nu mai era in lumina, dar vedea acea lumina emanata de sfant.
Sunt multe cazuri in care diverse persoane vad aceasta lumina, uneori si fara sa stie sfantul. Am mai dat un exemplu din viata unui sfant, acela cand se ruga emana aceasta lumina in chilie. Cei care se nimereau in preajma chiliei vedeau aceasta lumina.
Sunt multe astfel de exemple cu sfinti, unul mai recent: http://www.pemptousia.ro/2013/06/par...neoisihasti-2/
"De multe ori ucenicii săi îl vedeau strălucind ca soarele."
Dar avem si in Vechiul Testament o astfel de relatare, pe Moise l-a vazut tot poporul ca ii stralucea fata (desi nu avea harul interior, era exterior, ca sa nu se comenteze):
"29. Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el.
30. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. "

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iată încă unul din topicurile prin care marii noștri teologi forumiști își adună păcate din cele mai diverse, spre deliciul ispititorului. Puneți punct, fraților, arătați că puteți să iertați, dovediți puțintică smerenie - să crape demonul de ciudă

Nu stiu daca ai spus-o ironic, dar dupa parerea mea teologi sunt cei si induhovniciti, nu doar cei ce scriu despre dogma (aceia sunt scriitori despre invatatura). Eu de exemplu redau doar invatatura ortodoxa, pe care ar trebui sa o cunoastem toti, iar daca nu sa o cercetam.
Decebal probabil se crede teolog, din cauza mandriei nu poate siporta ca i-am spus odata ca greseste in legatura cu Filioque, de atunci a inceput sa ma atace si nu s emai poate opri. Si pe eterodocsi ii ponegrea cam mult inainte, acum nu mai sunt aceia si simte nevoia sa-si canalizeze inversunarea aceasta asupra a ce mai gaseste, adica cine il contrazice. Eu nu simt ura, ca si el, de aceea nu doresc sa am acelasi nivel de dialog.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Harul e acelaşi cu Persoana Duhul Sfânt?
Harul e o lucrare aparte a Tatălui?
Dacă harul e vizibil, luminos, să înţeleg că lumina amintită este Duhul Sfânt?
V-aş mulţumi, frăţeşte, dacă aţi limpezi chestiunea (mai exact, vă cer să vă precizaţi poziţia).
P.S. Cătălin, spui că harul s-a pogorât la Cincizecime. Să înţeleg de aici, din modul cum ai formulat, că harul şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi "lucru"?

Eu am mai scris despre acest lucru de foarte multe ori, dar iti raspund. Daca stii povestea cu lupul, un ciobanas tot facea glume si ii speria ca vine lupu. A facut-o de cateva ori pana s-au obisnuit ceilalti, iar cand chiar a venit lupul nimeni nu i-a mai sarit in ajutor, desi striga mai tare decat in alte dati.
Am spus asta pentru ca de cele mai multe ori mesajele tale sunt rautati sau ironii, chiar si cand spui ca ai o intentie buna e greu acum sa mai stii daca e asa sau nu.
Catehismul ne spune exact despre ce e vorba, ca sa nu vobesc din "intelepciunea" mea: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
"236. Chiar persoana Duhului Sfant e aceea prin care vedem pe Hristos si ne unim cu El?
Nu. Daca ar fi chiar persoana Sfantului Duh, atunci ea s-ar face o proprietate a noastra, sau noi ne-am face una cu Duhul Sfant. Unde se vorbeste de Duhul, e vorba de lucrarea Duhului. Dar intrucat unde e lucrarea e si cel ce lucreaza, se poate spune ca Duhul insusi e in noi si lucreaza in noi, fara ca lucrarea insasi sa fie persoana Lui.
237. Lucrarea aceasta prin care Duhul Sfant ne uneste cu Hristos si lucreaza in noi, impreuna cu noi, la mantuirea noastra, nu are un nume deosebit?
Are. Lucrarea aceasta se numeste harul dumnezeiesc. De aceea se spune ca ne mantuim prin har, sau ne unim cu Dumnezeu prin har, sau ne indumnezeim, sau ne facem dumnezei dupa har. "