![]() |
![]() |
|
#241
|
||||
|
||||
![]()
Locuiesti in doua pâlnii unite in care lichidul curgator plin de ochiuri face vortex, una e cu teava in sus, alta in jos, si pe teava de sus sta o poarta a iadului ca o a treia palnie ce-ti toarna vrajmasie si apartenenta de norăul babiloancei lumii iar sufletul tau din tine e ca o a patra palnie cu teava in sus conectata la teava din vortex. Vartejul, spinul, shurubul strans cu levierul ca o parghie la care se adauga tot electromagnetismul si sistemul vaselor comunicante pare greu de invins, de intors, stii stiintific ca e imposibil, deci te lasi invartit, corupt, cedezi spunand ca e greu de luptat si de invins si intrebi deznadajduit complice si justificativ dand sa te supui cu intelepciune anti-nesabuinta facandu-i pe plac necuratului tupesit ce bazaie si insista: ”Cine se poate lupta cu fiara, cine poate sa-i dea chin si vrajmasie, tanguire indoita prin palnii babiloancei egoiste ce-si intinde umbra bogoilor mitomaomniacuzaci ca sa poata sa urce muntele sfant in contra spinului de titirez ce concentreaza in varf de ac toata greutatea, cine poate sa urce biruind, acuzand neintors fix pe acolo, prin palnii raul cel vrajmas Dumnezeirii, adica vrajmas omului, ca insfarsit sa poti si tu sa spui celui rau ceea ce e drept de spus fix lui si nu altora, ducand lupta cea buna, ca sa invingi si distorsiunile si erorile si sa urci in muntele sfant asa ca somonii pana la izvor limpede si curat infruntand fara sa cedezi: scurgere, shuvoi, ochiuri, invarteala, cascade, ursi, ereti, vulturi, cucuvele, vulpi si lupi, tzapi, pantere, pume ce stau la panda pe traseu ascunsi printre stanci?”
In vortexul patimii din palnii te comporti simplu, deznadajduind cu trufie si sarcasm iti place placia patimii s-o consumi, sa stai si sa nu faci nimic nimic, sa stai si sa dainui ca inteleptii, sa ai atributul (furat) si sa profiti fara sa faci nimic motaind, tanjind sa stai cat mai mult fara sa faci nimic decat sa ”dainui” pilit si profitand cu trufie ca lumea... iar daca incearca cineva sa te scoata din pierzarea asta biruitoare ca scop de copil tampit, devi brusc vames terorist foarte suparat si agresiv si te razbuni aparandu-ti raiadul de Dumnezeu, lovind cu furie suparata pe frica neasteptata, de frica disperata, ambalata spre distrugere, urand confuziv si vrand sa te lepezi definitiv, cautand asocierea mitomamoniaca cu alte iaduri vrajmase Lui, defapt vrajmase omului, lovind pragmatic impreuna impreunati, formand binomul ”invincibil” si ”infailibil”, binomul tampitilor, deasupra duhul rau stapanul-maestru-blestem la capatul de sus al palniilor iar tu executant slugarnic naiv la capatul de jos, intarindu-va in lene agresiva ca sa loviti fara crutare doar in Dumnezeul omului, doar in Dumnezeul adevarat. Decat un pacatos impatimit ce te preschimbi in vamesh distrugator... daca te misca..viata, asta esti... motaind ca ni-micul ce are scopul sa dainuie in umbra mamonei, o mama ”buna” care te intzarca pe sfinvers... te rogi si te ceri la umbra ei comod in necredinta ca-n raiad si daca cineva viu te misca sa te trezesca pentru lucru, suparat si furios vrei sa te lepezi de tot tradand si distrugand, dorind sa scapi, culmea, inapoi in patima, in turnaciuninunea din turnaciune cerand babiloancei maimaimaxim in placia si urand maimaiiarul de facut... invierea. Esti atat de simplu si de pripit-nesabuit dupa ce ai simplificat la maxim, gresit, lepadand Cartea si Credinta incat acuma esti un distrugator ratat! N-ai Carte, n-ai parte!.. si te dai cult, carturar. Nu faci altceva decat de frica distrugi si distrugi si iar distrugi ce distrugi ca distrugi... mai intai sfintenia si divinitatea careia le-ai facut mult rau si le faci tot mai mult rau si de aia vrei sa scapi de ele ca de un rau... iar apoi distrugi tot, tototot, raul cu bine cu tot sau numai binele, ca nu-ti mai pasa si ai pofta ”mare si tare” sa te razbuni... mereu... cu atat mai crud, mai rau, mai nebun, mai mult, mai furios, mai viclean, mai ispititor, desfranat si pacatos cu cat te dai si te crezi vfrictima vrerednica... un ”intelept” foarte ”puternic” care nu mai poti decat sa distrugi ceea ce distrugi si nu era de distrus... ca pus pe auto-aparare si auto-distrugere. Decat un distrugator ratat..
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈maiLUMEUjUglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa Last edited by Moroco; 06.10.2025 at 14:31:31. |
#242
|
||||
|
||||
![]()
Ar fi fost bine sa distrugi ce era de distrus, era bine sa lupti sa distrugi duhul rau care ai devenit, duhul uitarii tale, duhul neascultarii si nepasarii tale, duhul pacatuirii tale peste masura, duhul necredintei, mandriei, semetiei, trufiei, duhurile lumesti viclene bantuitoare, ispititoare ale desfranarii, duhul bogaicios al bogaintei lumesti ce te curata de lucrarile de mare talc de facut extrase din pilzi dandu-ti lucrarea cea neagra de bogainta ca lumea, de avantul prabusirea, de victoria pierzarii, de ipocrism pălăvrajitor, de deznadejde, sarcasm, acuzari, suparari, de caile serpilor precauti un pas inainte doi inapoi... si atunci erai un distrugator bun, serios care stia ce distruge si ce e de distrus, stia cine ii sunt vrajmasii, demonii, dracii, diavolii, spiritele rele si cu timpul tot distrugand deveneai un distrugator competent, duceai lupta cea buna urcand fara sa silnicesti pe nimeni si prin crestinismul curat aplicat cu maxima responsabilitate, folosind cu pricepere tot ce ti-a daruit Dumnezeu in folosul dainuirii tale pozitive ajungeai de faceai ceva bun cu dorinta fireasca-instinctuala de a distruge ca fiarele si balaurii distrugatori pe nedrept inhaitat cu placia cruzimii egoismului. Fiind insa un fricos-suparat ce caraie acuzand si-si intretine supararea mergi pe spate si ajungi un distrugator ratat care distruge din reflex iritat aprins de furia acida a reactionarlui trufash-calau ceea ce nu era de distrus si strici fix sfintenia Duhului, cuvantul curat al gurii si dumnezeirea pe caile gresite ale distrugerii gresite ratandu-ti viitorul fericit, unitatea cu Hristos, mangaierea, sfintenia, deminitatea, desavarsirea. Cu naivitate prosteasca de fraier nepasator ce acuza iti distrugi pana si iubirea, curatenia si binele din viitor, distrugi tot ce nu era de distrus in loc sa distrugi tot ce era de distrus, toate formele ascunse de parvenire si ipocrism fatarnic si labordelator, iubitor de sine, de sinegurism laudaros bogoic-bogaitor ca bogaitii ce-ti baga mortu-n casa cu tot bogoiu bagabonzilor tigarniadei, ”ispisfaci sa satisfaci ispiteia crezand ca scapi de stapilimentis”, scurvie in desfranare mezozeica idioleasca k lumea pierzarii plina de balegatori-risipitori, decizii si alegeri gresite, pe vesnicie, care impatimindu-se prin mitomanie recidivanta si autotzepuiala devin sursa oricarui rau (”liber”) de care ar trebui sa te lepezi si sa scapi cu adevarat cat mai rapid... fara sa te autodistrugi.
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈maiLUMEUjUglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa Last edited by Moroco; 20.10.2025 at 08:57:15. |
#243
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Genial! Bravo! Tine-o tot asa.
__________________
Menirea omului pe pamant nu este de a manca si de a-si face nevoile ci sa ajunga asemenea lui Dumnezeu Tatal. «τὸ γὰρ μυστήριον ἤδη ἐνεργεῖται τῆς ἀνομίας, μόνον ὁ κατέχων ἄρτι ἕως ἐκ μέσου γένηται·» |
#244
|
||||
|
||||
![]()
E ca bularaul-pularaului bantuitor, formatat in copilarie prin viol cu u..U si tradand cu timpul s-a dat cu uUniunea uoalelor diabolizante si acum caraie si sta suparat in mitomanie echilibrata si se bucura ajuns in regim stationar tzepuindu-se ca-i calm si in pace, ca sta negresit sustinand ca nu-i cazut in caderea din cadere, in desertaciuniunea desertaciuniunilor spurcaciunilor scursurilor ce trufesc in cadere dandu-se ca-s mari si-n urcare, poftind parvenire si semetie, laudandu-se gresiti in gresism cu grozavia prostului invatator-invartitor ce calcand porunci si facand rautati se scurge fara gresala in faptele raului maxim ca-ntr-o manuse, pragmatic, eficace.. si desi se vaita de altii nemultumit si speriat de cadere, dand curs ispitei si tradarii, revine in starea de pui de bar, de lume, de pofta oarba ce-si manca pacatele impreuna cu turnatii lui barbarbarmanitu excretand uraciuni spurcate ce ies din inima lor vicleana, din adanc, din organe si împâreteninunind, bulărăul interior prinde chip de bularau al pularaului tradator si viclean, bataus mare si tare, tupeu de manelist bulangiu, aprinzandu-se furios cu misoginism pe fete si femei sustind ca ele-s prea ispititoare, ”inteleptul” acuzand si sustinand ca cica ea il strica, fata, femeia si de-ar fi ea o crestina, o sfanta sau chiar preasfanta. Puiul de vipera asmutit si care s-a convins de unde-i vine lui boala si moarte, neputand iesi din starea de scurvar pangaritor si mamomuist mamoniac mamomuizator se razbuna smintit si crede ca scapa urand, cerand distrugere, lovind, iesind din minti, urland, turband, nepricepand nici cum ca prin el vine pacatul, din el se formeaza si iese sa potriveasca impotrivitnicia, ca el e stricatorul stricat ce a fost formatat si reformatat si a tradat si tradeaza stand reechilibrat in uniunea armonicilor pacatosi stationari ce sustin ca nu-s in cadere daca au o stare de amortire stationara, nu tranzitorie, se cred stand in cer armonici si fara distorsiuni desi ei sunt chiar pacatul care sta in greseala gresitului ca pui in fiul pacatului crescut fiind nu in stabilitate ci in cadere accelerata si folosind moartea, intepenirea si nimicul oprit, vidanjarea si presiunile, ii pacaleste pe toti sa creada ca stau impreuna cu el in stabilitate pe ape mari, pe munti, pe neamuri, pe limbi, ca niste stapani ce stapanesc impreuna... cu desfranata, cu faraoanca, cu babiloanca ce se da credincioasa si realista, laudandu-se ca stapanesc tot cu amenintarea nu numai pamantul ci si cerul desi acolo domneste numai Domnul si sfintenia Dumnezeirii..nu omul, nu diavolul, nu pacatul.
Suparat ca Dumnezeu i-a dat lui la inceput in stapanire doar pamantul... continuarea mai jos Last edited by Moroco; 23.10.2025 at 16:22:20. |
#245
|
||||
|
||||
![]()
Suparat ca Dumnezeu i-a dat lui la inceput in stapanire doar pamantul s-a luat dupa diavolul avid care l-a tzepuit pe om ca Dumnezeu e rau daca nu i-a dat sa fie stapan si peste Rai si peste cer. Defapt echipa de ingeri cazuti care mai inainte aveau stapanie cu Dumnezeu in cer si in rai ravneau pismuind sa puna mana si peste pamant si peste om ca sa-i ia stapanirea si locul de stapan al omului peste pamant si sa-l faca pe om sclavul si fraierul lor rupandu-L de Dumnezeu prin neascultare.. si omul ca prostul, poftind cu lacomie pismase, semtetindu-se si trufind in vis de mandrie batause a cedat necredintei si a acceptat sa vrea sa stapaneasca totul ca satana, impreuna cu satana si a zis cu ingamfare ca Dumnezeu asa i-a dat ce i-a dat ca mai mult l-a umilit daca i-a dat in stapanire numai partile josnice si atunci a basculat logic tradand si trecand cu ascultarea de partea minciuniunii si a celui ce nu i-a dat nimic si niciodata nu l-a iubit ci doar l-a pacalit si i-a luat tot ce se putea lua ispitindu-l si pacalindu-l pana azi ca ii poate da orice invatandu-l sa nu se teama ca moare luand ce nu i se da ci sa ia, sa fure ”linistit” ca diavolul ce se da mai mare si mai tare ca Dumnezeu, ”stiind” cica mai bine binele si raul si putand. A socotit gresit omul, n-a mai crezut si a orbit luand ce nu i se cuvenea si s-a facut crestin lacom si nemultumit si s-a tot umplut de pofta ochilor si trufia vietii devenind prin ingamfare si semetie o fiara a pacatului si un balaur al patimii ce lucreaza neiubirea de Dumnezeu si in acelasi timp cruzimea rupatoare si dezbinatoare, chiar sado-matzochista si suicigashca, cr-emo, mijlocind o demoncratie voodooista vrajmaș-sistemica, din care-si ia placeri alunecand spre moarte si boala, ratacind pe calea urii si rautatii, a acuzarii, facand faptele cele mai rele ale cruzimii si culmea, in timp ce scrasneste aruncand priviri veninoase printre vorbe grele se minte singur autotzepuindu-se ca cica nu-i rau pentru el sa faca mult rau lui Dumnezeu si lui insusi turband in exces si dand pe altii ci ca-i este bine si ca-i va fi mai bine si se simte bine si bun in starea asta pe dos crezandu-se indistructibil si infailibil... grozavindu-se in calcari, nepasandu-i de greseli si gresit stand gresit toata ziua se lauda ca nu cade si asa-si capata mandrii trufase si se deda la formaturi cu tupeuU bataus complotand si uneltind, barfiind ocult, superstitios si denigrand cu dispret si defaimare, indraznind indreptatirea si autoindreptatirea batausilor calai ce promoveaza neprimirea Mantuitorului atunci si acum, alungarea trimisilor, compromiterea si uciderea credinciosilor, revoltandu-se impreuna cu popurul popular sa faca pe placul diavolului vrajmas k lumea, punand blesteme si mijlociri revolut-voodooisterice, urand de moarte cu turbare si distrugere urlatoare tot ce-i bun, hulind, batjocurind.. si permitandu-si ipocrismul unui familiarism ieftin si libertin, permisiv, copilaresc, incat se supara ingrozitor chiar si pe Dumnezeu reprosandu-i multe cu ”nevinovatie” naiva, luandu-L la rost, criticandu-L, ironizandu-L, dandu-se mai responsabil si mai milos, cerand semne si minuni ca ipocritii si fatarnicii care dau numai indicatii ”milostive” si ”intelepte” desi nu-s b-uni de nimic, permitandu-si cu nerusinare sa se gudure lingusitor si sa se alinte peste masura, flirtrand sa fie luat in seama, frecandu-se, distrindu-se, batjocurind cu sarcasm dezbinator, cu deznadejde trufase, cu ironie cruda umilind in glume proaste, rusinoase, nesimtite, obraznice, defapt ”desteptul” ii imboldeste la cartiri mizerabile pe crestinii aflati in chinurile si disperarile pe care omul de azi parca si le cauta cu lumanarea, aruncand vina pe altii. Ne mai suportand durerile situatiei groaznice in care ajunge, cedand triumfalist, tradand si dedandu-se la toate relele mocirlei placerilor porcesti, fiind capabil de orice, sa minta si sa creada orice ca sa scape, pentru mandria de bagabond bataus, pentru bani si mancare sta suparat smintit, reprosind gresit, ca tactica de extoarcere, mintind provocator, ispitind, acuzand invers cu contagiune, cu turbare contaminanta, facand mare tambalau si suparare doar pentru ca el moare, pentru ca suferintele si bolile il coplesesc si-l chinuie peste masura, cica pe nedrept, dandu-se victima vrednica, tradata, nedreptatita, discriminata, mintind ca alti-l tarasc si-l strica, inclusiv fata, femeia, sfanta, nepricepand sarmanul aiurit si suparat ce tine supararea ca nu Dumnezeu si aproapele il chinuie sa moara ci pacatul propriu si satanismul initial si reinitializator precum si slugile satanismului ultras ce duc la indeplinire incontinuu lucrarea lor cea neagra, antihrista, tzepuitoare, cartitoare, ispititoare, cruda. Nu poate sa accepte ca astea sunt cauza suferintelor sale, pricina, motivul, toate faptele pe care el le face necontenit cu nepasare: neiubirea si lepadarea lui de Hristos, de Cuvant, de Duhul... neascultarea lui, necredinciosia lui, reprosul gresit, isteria, crizia, placea si plecarea cu pleacea, dusul cu pluta, furia manioasa intaratata si aprinsa a putorii duhovnicesti care-l imbiba tinandu-l captiv in betia de sine, paralizat in moarte si neprimire de Cuvant, umezindu-l pe interior ca pe un burete prea ocupat, indopat, imbuibat si adapat la maxim, prea istovit ca sa mai reactioneze cinstit, incalzindu-l in pacat si vrajindu-l sa nu faca nimic bun ci doar sa stea tot mai intarit la cerbicia cervicala cocosata, incruntat, revoltat, acuzand, delirand incordat, cautand sa nu mai vrea si sa nu mai poata sa vada, sa stie, sa inteleaga, sa recunoasca, sa desluseasca adevarul, indraznind cu trufie sa-l dea la o parte din atentie cerand belele mitomamoniace si incurcaturi tanjind sa uite si sa nu-i pese cat de mult sta ascuns in noaptea mintii, cazut in cadere impreuna cu pacatul, simtind cu naivitate fraierit de profitori ca sta cica bine si nu cade, ca sta in cer, ca-i stapan acolo, ca zboara si chiar urca.. si se mangaie naivul parandu-i-se ca e daruit si ca are stabilitate de mare stapiliment privilegiant si multa pace, odihna, liniste si spor in toate cand el defapt se afla in tradare k lumea, ca toata paganatatea din realitatea virtuala paralela si din sistemul orgazitional ocult, alimentand ca bateria matrixul multidimensional format din superstitii si inchipuiri, din somnambulism si din vise desarte, inselandu-si iubirea sa iubeasca altceva decat ar trebui, nu persoana, virtutea, Dumnezeirea ci iluzia si memoria persoanei, aiureli intretinute ce stau in mintile si sufletele oamenilor.. ca atata stie si poate omul, crestinul cazator cazut in cadere de parc-ar sta: de frica, speriat aluneca din frica prin teama in frica de lume, de stapanii ei batausi si tradand pe Hristos pentru bani si mancare pacatoasa, se scapa din Rai in blestemul patimilor si al faradelegilor facand ispita, ispita dupa ispita in loc sa nu cumva s-o faca pe ea vreodata, revenind post factum, de fiecare data cu usuratate, indarat in minciuna vietii, in minciuna lumii prin recidiva satisfactiilor pe care si le permite ca tampitul scos din minti ce trece din starea tranzitorie in starea stationara de rezonanta stationara lumeasca asigurat de uniunea uniunii paharelor pline cu blestem pacatos bantuite de turnatorii care-l tepuiesc pe saracul suflet speriat si suparat ca nu o sa pateasca nimic chiar daca e atacat cu insistenta din inaltimi si fortat sa trufeasca bucuros de reintalnire nadajduind in uniune ca un pui rebagat in marsupiul-barsupuilor, multumiti ca stau impreuna neclintiti pe zone tari si puternice desi ei sunt rupti si cazuti inca de la inceput, fiind defapt singuri in blestemul din frica puilor de bar calmati in tradare ce se impreuneaza imprietenindu-se in pâretenii de turnatori cu aia mari ce lingusindu-se cu pacat se alinta ca-s multi si-s impreuna si de asta se bucura de parca ar sta la soare in vacanta profitand in linistiri stabile, in sporuri si-n acumulari cand de fapt ei sunt impreuna impreunati in cadere accelerata aflati ca-ntrun tren-racheta ce cade accelerat in prapastie, in iad, cu ei cazand invartindu-se prin vagoane in timp ce din inima lor ies spurcaciuni ce cad in turnare iar ei devenind si fiind pacatul care-i mangaie se cred curati, sfinti, buni, darnici, se cred iubire infulecand si dandu-si voie sa se spurce cu impresia ca le e mai bine si ca zboara, ca stau, ca au mancare si bani destui si ca va fi bine cu sufletul lor mereu din moment ce stau, din moment ce cred ca sunt in pace, ca au liniste, odihna in toata caderea asta nevazuta si neinteleasa de care nu sunt constienti si o contesta daca nu o vad in ciuda faptului ca devin pe zi ce trece tot mai rai, mai cruzi, mai prosti, mai uituci, mai neputinciosi, mai goi, mai reci, mai morti, mai iresponsabili si egoisti, nevrand sa-si dea seama ca degenereaza rapid, ca-si zombizeaza existenta coabitand intro turbare ce mocneste in ei pana nu mai pot sa asculte nimic din crestinism. Nici nu mai vor si lepadand rugaciunea si lucrarile bisericesti, comportamentul crestin aplecat, bland si smerit, se cearta si se bat urmand batausii bogatilor ingamfati necinstind iubirea care fara credinta si credinciosie, fara supunere si fidelitate li se preschimba in desfranare, in lasitate, ura, boala, nerabdare si silnicie amenintatoare, in vremelnicie si secularism, in uitarea si nepasarea oarba din pacate facute cu nemiluita cu abandon crud. Pacatul cazand din cer te minte ca sta sus si autotzepuindu-te te faci pacat... pana te chinuie iadul de nu mai poti iar tu te vezi ca stai ”bine” ca el cu el, bucurandu-te ca esti el, desi pacatul ti-a inlocuit iubirea si nu sta ci cade.
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈maiLUMEUjUglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa Last edited by Moroco; 23.10.2025 at 17:05:02. |
|