Inceputul credintei...

[maria40]

Iar cu cercul pământului, e vorba de cerc şi nu de sferă, de glob, şi era vorba de cercul de dans sau de poezie sau de cercurile pe care le-aţi fregventat voi la casa copiilor. Sau dacă e să vorbim la ce crezi dumneata că se referă, atunci e vorba de conul cu marginile ca de tobogan al luminii de la soare, în care dacă te aflii vei observa soarele răsărind şi apunând şi ridicându-se pe boltă deşi e doar o iluzie optică, fiindcă el e tottimpul deasupra pământului cel drept la suprafaţa lui denivelată, peste care merge lovindu-se de mantele cerului, de curbura dinspre N sau S, şi astfel balansul acesta dă naştere anotimpurilor.


Nu ştiţi? N’aţi auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“
El(Dumnezeu) şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.(Isaia 40:21-22)”