Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Si apropos, de spiritele mortilor ai auzit? Doamne ajuta!

הָאֲדָמָה + ­מַתנִשְ = ­ לְנֶפֶשׁ

"Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s'a făcut omul întru suflet viu." (Facerea 2,7 - versiunea Anania)

Prin prejudecata dualismului grecesc putem vedea în textul din Facerea 2,7 ceea ce el nu spune, dar atunci când studiem scrierile biblice, trebuie să le vedem aşa cum au fost văzute ele prin prisma holismului evreiesc. Moise nu afirmă în această descriere a creţiei omului că omul ar fi primit de la Creator un suflet viu, ci spune foarte clar că omul a devenit un suflet viu.

Pentru evrei omul nu este altceva decât o fiinţă care îşi are existenţa în suflare, în suflet, în spirit, în acel principiu de viaţă pe care Creatorul l-a dat omului. Tertulian, de exemplu, credea că acesta este momentul în care omul primeşte spiritul, inteligenţa, devenind asemenea lui Dumnezeu, iar Augustin, Irineu şi Sfântul Ioan Gura de Aur credeau că acesta era momentul în care omul a primit sufletul. Tertulian are o interesantă teorie a sufletului. Sufletul e născut din suflarea lui Dumnezeu, e nemuritor, material, cu formă, simplu în substanţa sa, înţelept prin sine, mişcându-se in chip variat, înzestrat cu hotărâre liberă, expus accidentelor, schimbător prin fire, raţional, suveran, divinitoriu, revărsându-se deodată. Sufletul e material pentru că, potrivit cunoscutei teorii a lui Tertulian, materialitatea este condiţia existenţei; ceea ce nu e alcătuit din materie, nu există. Tertulian este primul scriitor creştin care introduce în teologia creştină ideea iadului (grecescul Hades), focului veşnic, rugăciunea pentru morţi. O asemănare izbitoare cu dualismul grecesc şi filosofia păgână grecească. Rezumând sec, matematic textul din Geneza 2,7:

OMUL (SUFLETUL VIU) = ŢĂRÂNĂ + SUFLARE DE VIAŢĂ