Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Obiectivitatea mă silește să fiu din nou de acord cu tine și nu doar cu privire la partea a doua, fapt care m-a determinat să nici nu mai reacționez emoțional la ”lătrăturile isteroide”- cum le numești (eu le sesizes mai degrabă ca pe niște jalnice schelălăieli); ci și cu privire la prima parte. Noul Testament completează revelația Vechiului din toate punctele de vedere. Referitor la ”finisarea rituală” eu o percep în sensul simplificării ei, căci Hristos reduce multitudinea ceremoniilor din VT la practic două: Botezul și Cina Domnului - exceptând desigur ruga și cântul ca părți indispensabile ale actului închinării.
Acum continuînd firul subiectului, nu înțeleg în ce sens Noul Testament dezvoltă expresia dogmatică a icoanei și moaștelor, din moment ce nu apar ”explicit” niciuna din cele două categorii. Așa cum pertinent a subliniat și colegul Pelerin, ne-am fi așteptat ca atât ”moaștele” lui Elisei, cât și ”picturile” medicului-evangheist Luca să fie nelipsite în cadrul închinării la Templu ori în adunările primilor creștini; ori nici vorbă de așa ceva! Nici măcar o sugestie cât de mică...

Esti sigur ca primii crestini (adica secolele 1-3 dupa Cristos) nu aveau picturi cu chipurile martirilor/sfintilor? Ai vizitat vreodata Roma, adica catacombele?
Gindeste-te la un aspect anume: crestinismul este/trebuie sa fie conservator, puternic conservator-spre-bine. Logic: Dumnezeu a creat Universurile (vazut si nevazut) in modul "bun foarte"; inovatiile in general sunt de la stii tu cine. Toate practicile acestea, care voua protestantilor vi se par idolatre cel putin ca aspect sau tendinta, nu outea fi scoase ca un hocus-pocus din manaeca de Biserica Vazuta, asa, cum a fost inventat nu stiu ce concept filosfic abstact si bizar. Trebuia sa existe o continuitate, corect? Adica, continuitate cu ce se predica de la Intrupare si mai ales de la Pentecost si Sinodul I Apostolic incoace. Fa ce numesc germanii "ein Gedanken Experiment" si pune-te in locul unui tanr proaspat crestinat, care aude de sfinti si vede relicvarii cu martiri. Nu e reactia normala sa cinstesti si osemintele/moastele/capetele/etc. ale parintilor tai spirituali, care i-au initiat in Misterul Crestin pe ghizii ghizilor tai spirituali, din negura vremurilor pornind? Nu e omeneste normal? Tu, la adunare, presupun ca vorbesti/ti se vorbeste cu respect si piosenie de primii pastori adventisti din Romania, ma insel cumva?
Unde se rupe filmu' e faza cu politizarea Bisericii dupa iesirea din catacombe. A convenit ca masele sa fie/ramana ignorante, si sa nu faca prea multe speculatii teologice, inclusiv privind diferenta PRACTICA dintre cinstire si inchinare. Da, e adevarat, ca prea adeseori ortodoxul/catolicul/miafizitul amarastean medieval timpuriu nu cunostea nuante teologice, doar facea ascultare oieste (altfel uriasi ca Sf. Maxim Confesorul sau Sf. Vasile cel Mare ar fi avut in spatele lor multimi uriase, si NU ar fi fost persecutati de asa-zisa ierarhie tradatoare si oportunista a vremii) si uneori saracu' comitea confuzie intre cinstire si inchinare.
Dar acum, fii sigur ca un credincios constient si bine catehizat, din orice biserica traditionala vrei, face diferenta: Sf. Trinitati inchinare, Preasfintei supracinstire, sfintilor, cinstire.
Cum clar a zis-o si Alin, si chiar si Igor/Daniel, noi ii rugam pe sfinti sa duca rugaciunile noastre la Tron. Nicidecum nu ii punem pe sfinti in locul Mantuitorului. Ei sunt doar mijlocitori, si deseori in chip minunat (trup neputrezit, viziuni, vindecari, etc). Nu te lua dupa babe ignorante care se aglutineaza la practici frizind superstitia. Dialogheaza cu crestini, nu cu incercari-de-crestini, daca vrei un dialog ca acela pe care ti-l ofer si vrei sa afli adevarul despre noi.
Noi avem uneori prea mult izolationism confesional autosuficient, iar voi vedeti Scriptura bidimensional. Noi, madularele bisericilor traditionale, o vedem tridimensional. A treia dimensiune e Traditia.
Acum, ca sa revin la laitmotivul cu boboc/floare sau samanta/radacina: unel lucruri spirituale sunt ocultate un timp. Daca vrei, ca sa compar cu des folositul motiv al semintelor, sunt in dormanta. In VT, tot ce vei vedea maturizat in vremea scrierii Evangheliilor si Faptelor, era inca ocultat/dormind/latent. In NT insa, petalele se desfac si mirosul duhovnicesc al Florii Vesnice inunda Pamantul celor cazuti.