A declara sfânt pe cineva e o confirmare a Bisericii în legătură cu cei care au avut o viață dedicată lui Dumnezeu și în care oamenii au simțit lucrarea harului. Biserica constată, pur și simplu, că viața aceluia a fost sfântă.
Am avut binecuvântarea de a cunoaște în viață unul sau doi astfel de oameni, pe care harul îi făcea să strălucească într-un fel anume, nu doar prin înfățișare, ci și prin cuvânt, prin atitudine, prin atingere. Ieșeau în evidență prin asta, iar oamenii bineînțeles că se strângeau ciopor în jurul lor.
Evlavia populară e un element care se ia în considerare atunci când cineva urmează a fi introdus în cultul Bisericii. Mai sunt și altele, pe care comisia de canonizare le cercetează, cum ar fi învățăturile pe care le-a transmis, eventual minuni ș.a.
Hotărârea cu privire la canonizare o ia, apoi, sinodul, și prin aceasta se consideră că sfântul a intrat în Biserica biruitoare și nu mai este pomenit din acel moment la rugăciunile pentru mântuirea celor adormiți.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|