Erezii moderne in randurile unor preoti, care smintesc multimea

[continuare din mesajul precedent]

Atragem aici atentia asupra câtorva aspecte ale problemei: în primele secole ale Bisericii, minunile au avut rolul de a completa, de a sluji mărturisirea prin cuvânt. Pentru ca Vestea cea bună să fie primită de către popoarele care trăiau în întunericul păgânătătii si al nestiintei, Dumnezeu S-a folosit de semne minunate.
Dar în clipa în care credinta a fost primită, minunile s-au împutinat. Semnele aveau rolul de a-i chema pe oameni la Dumnezeu.
Din istoria mântuirii se vede că semnele nu au avut loc haotic: nici o minune nu a fost inutilă. Prin fiecare dintre ele, i s-a adresat omului o chemare de întoarcere la Dumnezeu. În momentul în care se pierde din vedere importanta pedagogică a minunilor, se pierde din vedere rostul lor.
În Evanghelii ni se prezintă multe dintre vindecările pe care le-a făcut Hristos. Din ele vedem că tămăduirea sufletului este mult mai importantă decât tămăduirea trupului. Sfântul Ignatie ne pune înainte cu multă claritate învătătura ortodoxă despre boală: boala nu este dusman al mântuirii; dimpotrivă, pe multi îi ajută la tămăduirea sufletească. Si răbdarea bolii este o binefacere mult mai mare decât vindecarea minunată.
Tămăduirea poate fi cerută numai dacă există hotărârea nestrămutată ca sănătatea să fie folosită în slujirea lui Dumnezeu.
Celor care cer vindecare fără a se gândi în ce mod se vor folosi de ea li se atrage atentia asupra faptului că tămăduirea cerută poate fi spre osândă vesnică. Tămăduirea trupească poate fi piedică pentru tămăduirea sufletească.
Pentru oricine citeste Vietile Sfintilor este evident că acestia nu au căutat harisme, nu au cerut de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Si totusi, chiar când au primit aceste harisme, sfintii le-au folosit cu dreaptă socoteală. Faptul că un mare sfânt, Varsanufie din Gaza, a refuzat să îsi tămăduiască ucenicul prin rugăciune, considerând că îi este mai de folos să rabde suferinta, are o însemnătate extrem de mare. Ni se prezintă o altă întelegere a suferintei fată de cea cu care noi suntem obisnuiti.

SA FIE FOARTE CLAR, FRATILOR SI SURORILOR!!! ACUM NUMARUL MINUNILOR S-A IMPUTINAT FOARTE MULT PENTRU CA NU MAI EXISTA IN PREZENT MULTE POPOARE PAGANE IN LUME, CE TREBUIE ADUSE PE CALEA DREPTEI CREDINTE, IAR DOAR ACESTA ERA SCOPUL SAVARSIRII MINUNILOR DUMNEZEIESTI IN LUME!!!
DUPA CUM SPUNE SI SFANTA EVANGHELIE: CEI CU INIMA IMPIETRITA, ORICATE MINUNI AR VEDEA FACUTE DE LA DUMNEZEU, VOR RAMANE IN ACEEASI STARE.

Altfel spus: sumedenia de "minuni" infaptuite de popa Gabriel Nicu a fost rodul inselarilor dracesti. Disperarea cu care prooroceste despre sfarsitul lumii si spaima pe care o incumba astfel adeptilor lui este, de asemenea de sorginte draceasca. Numai Satana vrea sa inspaimante pe oricine.
Apoi, indarjirea ei in a-l respinge pe parintele arhimandrit Justin Parvu reprezinta incununarea EREZIEI acestei sore incapatinate, Antonia sau cum s-o numi in realitate. Ii doresc din toata inima, ca prin ajutorul Mantuitorului Iisus Hristos sa revina la calea dreptei credinte, asta numai daca deja inima nu i s-a impietrit in erezie...

Razvan