Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[anna21]

În prealabil postat de sophia

@AlinB

4. Ce spui tu cu candelele (Harul) nu e chiar asa. Adica eu am inteles de la biserica altceva, si anume ca mai ales cel ratacitor si pacatos trebuie sa fie luat/dus la biserica si ajutat. Pentru ei s-a sacrificat El pe cruce. Deci trebuie ajutati si cei care n-au (nu stiu daca neparat pentru ca nu vor ei), eu zic ca trebuie sa ne ajutam unii pe altii ca toti sa ne mantuim (daca vorbim de mantuire si har).
Prin pilda cu fiul risipitor se spune exact asta. Adica sunt doua pilde cam contradictorii.
Nu stiu, dar sunt derutata si poate ma insel, eu nu cred ca Dumnezeu ne indeamna la egoism in credinta.
Si talantii pot fi folositi si inmultiti in multe feluri, chiar ajutand si pe ceilalti.

Nu poti sa ajuti pe nimeni care nu simte NEVOIA de ajutor. Nu poti aduce pe nimeni la credinta cu forta.. nici macar propria persoana, spun eu. Oricine a vrut sa-si schimbe viata, probabil ca s-a ciocnit de acest fapt: este imposibil. Doar Dumnezeu te schimba (daca evident simti durerea/disperarea despartirii de Dumnezeu si ceri ajutorul Lui).

De aceea, ajutorul spiritual acordata altora este un subiect foarte sensibil. Adica intr-adevar "m-am imbogatit" si am de unde sa dau altuia?
Sau sunt eu cel sarac si orb si gol?

"Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.
Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! " (Apocalipsa 3: 15-17)


Nu stiu daca ma fac inteleasa, dar ca sa dai ceva, trebuie sa ai de unde. Daca eu ma clatin in credinta nu este mandrie si lipsa de intelepciune sa incerc sa ajut pe altul?
Apostolii aveau Har, era o certitudine. In plus, Iisus Insusi ii trimisese la lucru. Eu nu am nimic si nu m-a trimis nimeni sa strang oi ratacite.
Pe fiul ratacitor L-a ajutat insusi Tatal.
Evident ca trebuie sa ne iubim si sa ne ajutam intre noi. Dar in chestiuni de credinta risc sa-mi pierd sufletul din mandrie (crezand ca as avea ceva) si sa mai trag si pe altii dupa mine.