Despre podoabe si machiaj

[georgeval]

Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la farduri, zice:

„De ce adaogi de la tine in faptura lui Dumnezeu cea desavarsita? Nu-ti este de ajuns ceea ce a facut Dumnezeu; ci ca un mai bun arhitect incerci sa indrepti si sa dregi lucrul Sau, te impopotonezi si batjocoresti pe Creatorul”.

Pe femeile frumoase el le intreaba:

„Dumnezeu te-a facut frumoasa! De ce te slutesti? Dupa cum o statuie de aur ar murdari-o cineva cu noroi din mocirla, tot asa fac si femeile care intrebuinteaza sulimanuri pe fetele lor”.

Dar nici femeile urate n-au nici un folos sa se fardeze, dimpotriva le urmaresc nenumarate pericole. Sfantul Ioan spune:

„De altfel, ce castig ai de la frumusete? Nici unul, ci lupte mai multe, barfeli mai multe, primejdii mai multe, banuieli mai multe. Pe cea care nu este frumoasa n-ar banui-o cineva, pe cand de cea care inca mai intrebuinteaza si sulimanuri si multe podoabe, imediat lumea isi face o idee rea despre ea, si barbatul ei convietuieste cu banuiala […] Aceea in curand se ofileste din pricina sulimanurilor, capatandu-si o infatisare de molesire, de desantare, de desfranare, si chiar sufletul ei devine grosolan si plin de cea mai mare si mai totala lipsa de rusine, fiindca frumusetea spre aceasta atrage indeobste pe o femeie. […] Nu este nici un avantaj daca una este frumoasa iar alta nu; avantajul este ca aceea, chiar frumoasa fiind, sa nu desfraneze, iar cealalta sa nu fie rea”.

Femeia care este preocupata de podoabe, este in aceeasi masura atinsa de mandrie si de slava desarta, care trag dupa ele o multime de alte pacate. Sfantul Ioan spune:

„Cine se infasoara cu legaturi de acelea (cu podoabe) se uita in toate partile sa vada cine s-a uitat la ea si cine nu s-a uitat, este plina de mandrie, este cuprinsa de griji si de mii de alte patimi”.