Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[elizabeta]

Sophia draga, sufletzel amarat ce esti tu...am citit si recitit postarile tale...
...daca nu ma insel, nelinistea ta vine din nesiguranta zilei de maine si din prea multele lipsuri prin care treceti deja de o vreme incoace...si fiindca sunteti asa de amarati si descurajati, va gasiti refugiu unul in bratele altuia, unde sunteti la adapostul inimii celuilalt, (unde altundeva?) ... o manifestare, o expresie a acestei sigurante pe care o intalnim numai in casatorie este tocmai apropierea fizica...(dar, atentie, este doar una dintre manifestari)...in acelasi timp, exista in inima ta si nevoia de a sti ca faci voia Domnului - in cazul de fata, postul cerut de practica ortodoxa... si de-aici conflictul - la ce sa renunti, ce anume are acum prioritate? - siguranta casniciei, care se bazeaza acum exclusiv pe dragostea si intelegerea dintre voi, sau curatia sufletului prin post? Voi deja mancati prost, sunteti prea stresati, poate chiar la capatul puterilor... dar, din nefericire, nimeni de pe acest forum nu te va putea sfatui altfel decat sa tineti postul... stiu ca nu intelegi ce iti spunem, pur si simplu pentru ca nu ai cum, nu pentru ca nu vrei, noi toti gandim prin prisma experientei noastre de viata, si cel putin in ceea ce ma priveste, trebuie sa recunosc ca am trecut printr-o metamorfoza care a durat ani de zile...
Asadar, eu zic asa: mergi si discuta cu un preot de mir, cu experienta, cu viata de familie in spate, cu blandete...nici el nu va putea sa-ti spuna altfel, dar sunt sigura ca va avea mai multa intelegere si poate chiar vei gasi, chiar si partial, raspunsurile pe care le cauti...