Nu aruncati margaritarele voastre...

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

Cat despre vorbit cu ne-credinciosi despre credinta...nu sunt pentru manifestari excentrice de credinta, nici pentru trasul de maneca...greu cred ca atragi pe cineva care duce o viata seculara cu habotnicia. Dimpotriva, mai curand trezesti interesul manifestandu-ti discret credinta.

Apoi mi se pare foarte gresit sa ignori sau sa nu raspunzi la intrebarile despre credinta care vin din curiozitate sincera.

Eu personal am patit-o odata, si m-am lecuit; eram cu sotul meu la o coada si in fata noastra astepta un cetatean turc, prietenos, de altfel. Sotul meu se ruga (ca de obicei) rugaciunea inimii, iar pe mine m-a mancat undeva sa intru in vorba cu omul asta, pentru ca parea abatut si cam nelinistit. Si, incet-incet, am ajuns si la religie, dupa vreo 20 de minute de conversatie, in care mi-a rezumat viata lui (cam trista, de altfel). Ei bine, inversunarea cu care m-a "atacat", pe mine si "religia mea gresita", m-a facut sa mi se faca aproape fizic rau. Am ripostat, evident, cu blandete, dar fermitate...In tot timpul asta, sotul meu se ruga, se ruga, se ruga si, din cand in cand, imi facea semne s-o las balta. Dar eu, capra cum sunt, nu l-am ascultat. Toata povestea asta mi-a lasat un gust foarte amar, asa ca am alergat la sfanta spovedanie cu prima ocazie; calugarul la care ma spovedesc mi-a spus (eu am voie sa vorbesc, sfintia sa nu!) ca singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa ma rog pentru necredinciosi. Atat. Mai mult de-atat nu pot si nu trebuie sa fac...pentru ca nu pot sa risc sa pierd, cu nepriceperea mea, un suflet, facandu-l sa pacatuiasca.