Avortul- canon de pocainta

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

Pacatul savarsit din rautate are o greutate mult mai mare decat cel facut din ignoranta. Tonul face muzica, iar genul de atitudine transanta si impunatoare, are de cele mai multe ori efect contrar. Tu NU ai facut avort... Te-as intreba cate suflete ai salvat cu atitudinea ta, dar ma tem ca intrebarea mea are exact efectul pe care-l au vorbele tale asupra celor care-ar trebui sa se simta vinovate in urma lectiei tale de morala. Greseala este omeneasca, iar omul din greseli invata. Este firesc si extrem de important ca omul sa stie exact gravitatea faptei sale, dar daca din ignoranta, a apucat sa infaptuiasca acea greseala, nu te da drept exemplu ca tu ACUM esti altfel. Asa a vrut Dumnezeu cu tine. Ce se va intampla "maine" cu cel care a gresit "ieri", s-ar putea sa ramai uimita, realizand ca ramai cu mult in urma, ca si nivel de intelepciune!...
Ideea este ca n-am intalnit niciunde (exceptand armata si legiunile organizate) pana acum pe cineva care sa fie de acord cu asumarea unui gen dur si brutal de educatie. Luati personal, fiecare are o sensibilitate si o personalitate care nu se lasa manevrata decat daca esti de... "specialitate"!... Altfel, fiecare este vazut in ochii celuilalt drept un "neica nimeni"!

Nu ma fac inteleasa.
1. Eu nu ma dau pe mine exemplu.. dimpotriva, am spus ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".. Deci nu am nici un merit, nu-mi asum nici unul. Ca si cum mi-as gasi merite ca nu fumez, de ex.. desi nu am fost luptata de aceasta patima. (Interesant ca pe tine te deranjeaza atitudinea mea, gasesti ca ma laud pe mine)
2. Tocmai faptul ca mi s-a intamplat sa NU.. ma sperie. Adica eu am fost ferita numai din mila lui Dumnezeu. si cand privesc inapoi realizez ca s-ar fi gasit multi sa ma impinga spre avort, daca era cazul!
Si la aceasta ipocrizie ma refer. Adica femei care cica regreta avortul.. dar nu ar sfatui pe nimeni sa nu-l faca, cauta in primul rand "intelegere", "circumstante atenuante" etc.. nu e normal.
Din cate femei care au avortat cunosc personal.. doar una singura numeste avortul crima!
Apoi cunosc femei care au avortat fara voie.. si au cerut canon de la preot!
Aceasta mi se pare atitudinea corecta.

3. Eu nu-mi propun sa "salvez" suflete. Cum as putea? Dumnezeu face asta, nu eu.
Dar imi propun sa fiu onesta, in primul rand fata de mine.
Am invatat un lucru: sinceritatea este f grea! Oricum, daca nu sunt sincera cu altii, nici cu mine nu sunt. Merg impreuna.
4. Pacatul trebuie numit pacat! Pacatosul.. alta treaba!
Eu fac deosebire intre pacat si pacatos. (eu nu am facut referire la tine, la familia ta sau la altcineva de pe forum.. nu inteleg de ce te simti atacat.. )
Pai daca este foc! De foc te feresti cu spaima, dar de pacat NU? De ce? Nu este focul de dincolo mai mare? Ma dezgusta ipocrizia.. si nu ma refer doar la avort, ci si la felul in care sunt tratate alte pacate... nu sunt numite pacate ca sa nu fie ofensati pacatosii.
Pai de unde stii ca un lucru este pacat daca toti vorbesc numai de bine si de ieratre si de dragoste si intelegere...
Eu nu cred ca Dumnezeu iarta lucruri pentru care nu ceri iertarea cu toata cainta.

Cat despre pacatele pe care le faci din inconstienta sau nestiinta... nu cred ca sunt mai putin pacate.
Uite pacat din nestiinta: cand eram tanara am intrat in altar. Il cautam pe preot ca mi se parea mie important sa comunic ceva.. si l-am cautat si in altar. Mda.. F tarziu am realizat ca e pacat si am gandit mult asupra acestui fapt.. ca nu are rost sa-l spun la spovedanie daca eu nu inteleg natura pacatului sau gravitatea lui. Este un pacat mai putin grav daca nu-l constientizezi?
Presupun ca de majoritatea pacatelor pe care le comitem nu suntem constienti, oricum. Dar ele exista si trebuie sa le cautam, nu se ne inchidem ochii si sa ne acoperim cu cuvinte.

5. In opinia mea, poate gresesc.. iubire fara de adevar nu exista.
Degeaba ne mangaiem cu "iubirea" daca nu avem adevarul.. parere personala.