Avortul- canon de pocainta

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

Ano, Ano, ce nume frumos ai, si cata insemnatate in sfanta Biserica, la fiecare slujba!... Citesc randurile tale si, desi spui adevarul curat, se pare ca treci prin el ca printr-o boare de vant; cu atatea griji pe cap, nici nu realizezi ca te-a atins...

Cine neaga ceea ce spui tu? Nimeni. (Sau in orice caz, nu eu!) Dar aici nu e vorba de altceva decat de INDARATNICIE! Nici nu stiu ce metafore sa mai aduc, pentru a nu "da rau" pe alocuri... Spune-i prostituatei ca nu face bine ce face!... Spune-i ateului ca e superficial in gandire!... Spune-i celui ce injura, ca nu se cade s-o faca!... Spune-i prostului ca-i prost!... In orice iti trebuie un sambure de intelepciune, care in 99,99% din cazuri NU vine din sfaturile altora, ci din cucuiele de la pragul de sus. Iar sfaturile care sunt totusi ascultate, trebuiesc date cu multa dibacie, pentru a nu parea ca intentionezi sa intri incaltat in sufletul omului...
De altfel spuneam ca "nu simti briza" care te atinge, desi vorbesti despre ea ca despre un Taifun:

Ei, ui-te-asa lucreaza Dumnezeu! Ne credem infailibili, cu drept deplin asupra deciziilor noastre, facem pe desteptii cu altii si cu noi insine, pana intr-o zi cand dam cu oistea-n gard si strigam: "Doamneeeee, cu ce-am gresit eu oare, Doamne de merit asta?" Si ne trezim, si ne caim, si facem fapte bune, doar-doar s-o milostivi Dumnezeu-dragutzu' sa ne ierte!... In asta consta totul. Omul NU face fiindca-i arati tu, eu, unu', altu', adevarul... "Ce pana mea mai vrea si asta de-o face pe desteptu'? Du-te, nene, ca faci praf! Hai ca poate ai treaba si eu te retin!..."
Sper sa ma fi facut inteles pana la urma!...

Si ar trebui sa tacem pt ca fiecare face oricum ceea ce vrea?

Pai vezi, acesta este lucru care ma indigneaza cel mai tare.
Gandindu-ma la viata mea as putea spune ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".
Adica nu sunt mai inteleapta, virtuoasa sau mai informata.. doar mi s-a intamplat ca in pofida unei vieti pacatoase sa nu fac avort.
Lucrul acesta ma indigneaza! Ca nu am auzit nici o voce in toata tineretea mea care sa-mi spuna ca sarcina trebuie tinuta.
Am vazut pur intamplator "Strigatul mut" cand aveam 14 ani.. si am fost socata.. altminteri as fi considerat si eu avortul bun. Nici o voce sa spuna altceva.
Pana si parintii prietenului imi spuneau in facultate ca.. hmm, ei "cunosc" doctori, daca sa intampla "accidente". Sa vorbim cu ei, nu sa mergem aiurea! Intelegi.. avortul este regula azi, iar noile generatii sunt pregatite sa faca acest pacat, chiar de catre cei care trebuie sa-i indrume, uneori.
De aceea cred ca noi avem datoria sa strigam pe toate drumurile ca este crima..

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Si ar trebui sa tacem pt ca fiecare face oricum ceea ce vrea?

Pai vezi, acesta este lucru care ma indigneaza cel mai tare.
Gandindu-ma la viata mea as putea spune ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".
Adica nu sunt mai inteleapta, virtuoasa sau mai informata.. doar mi s-a intamplat ca in pofida unei vieti pacatoase sa nu fac avort.
Lucrul acesta ma indigneaza! Ca nu am auzit nici o voce in toata tineretea mea care sa-mi spuna ca sarcina trebuie tinuta.
Am vazut pur intamplator "Strigatul mut" cand aveam 14 ani.. si am fost socata.. altminteri as fi considerat si eu avortul bun. Nici o voce sa spuna altceva.
Pana si parintii prietenului imi spuneau in facultate ca.. hmm, ei "cunosc" doctori, daca sa intampla "accidente". Sa vorbim cu ei, nu sa mergem aiurea! Intelegi.. avortul este regula azi, iar noile generatii sunt pregatite sa faca acest pacat, chiar de catre cei care trebuie sa-i indrume, uneori.
De aceea cred ca noi avem datoria sa strigam pe toate drumurile ca este crima..

Anna21, sa stii ca se striga...am auzit si vazut eu cu ochii mei programe, voluntariat, persoane care au fost dedicate acestei cauze...deci de ani buni, femeile stiu ce presupune aceasta decizie.

E de ajuns sa le pice un pliant in mana, si cele care pot intelege...o si fac, insa cele care sunt insensibile asa vor ramane, pentru ca ele pun pret pe altceva...si numai Dumnezeu le va lumina sa inteleaga!

În prealabil postat de anna21

Si ar trebui sa tacem pt ca fiecare face oricum ceea ce vrea?

Pai vezi, acesta este lucru care ma indigneaza cel mai tare.
Gandindu-ma la viata mea as putea spune ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".
Adica nu sunt mai inteleapta, virtuoasa sau mai informata.. doar mi s-a intamplat ca in pofida unei vieti pacatoase sa nu fac avort.
Lucrul acesta ma indigneaza! Ca nu am auzit nici o voce in toata tineretea mea care sa-mi spuna ca sarcina trebuie tinuta.
Am vazut pur intamplator "Strigatul mut" cand aveam 14 ani.. si am fost socata.. altminteri as fi considerat si eu avortul bun. Nici o voce sa spuna altceva.
Pana si parintii prietenului imi spuneau in facultate ca.. hmm, ei "cunosc" doctori, daca sa intampla "accidente". Sa vorbim cu ei, nu sa mergem aiurea! Intelegi.. avortul este regula azi, iar noile generatii sunt pregatite sa faca acest pacat, chiar de catre cei care trebuie sa-i indrume, uneori.
De aceea cred ca noi avem datoria sa strigam pe toate drumurile ca este crima..

Aveam in liceu un profesor batran care, de cate ori intra in clasa si gasea fereastra deschisa, spunea: "Mai copii, inchideti fereastra, ca daca va trage curentul, faceti meningita. Si daca faceti meningita, ori muriti, ori ramaneti tampiti. Eu am avut meningita, mai copii!"
Ia seama, Ana, sa nu faci... "meningita". Eu "am avut", sa stii!! Si... nu glumesc. Eram undeva pe un alt forum si strigam cat ma tineau rarunchii ca eu niciodata, eu nu!! Judecam pe altii si ma vedeam pe mine deasupra lor, ca ratiune si... inspiratie divina. Si unde nu ma napadesc dintr-o data taman acele ispite pe care eu le blamam altora si unde nu m-am vazut dintr-o data cu... rotile-n sus...
Pacatul savarsit din rautate are o greutate mult mai mare decat cel facut din ignoranta. Tonul face muzica, iar genul de atitudine transanta si impunatoare, are de cele mai multe ori efect contrar. Tu NU ai facut avort... Te-as intreba cate suflete ai salvat cu atitudinea ta, dar ma tem ca intrebarea mea are exact efectul pe care-l au vorbele tale asupra celor care-ar trebui sa se simta vinovate in urma lectiei tale de morala. Greseala este omeneasca, iar omul din greseli invata. Este firesc si extrem de important ca omul sa stie exact gravitatea faptei sale, dar daca din ignoranta, a apucat sa infaptuiasca acea greseala, nu te da drept exemplu ca tu ACUM esti altfel. Asa a vrut Dumnezeu cu tine. Ce se va intampla "maine" cu cel care a gresit "ieri", s-ar putea sa ramai uimita, realizand ca ramai cu mult in urma, ca si nivel de intelepciune!...
Ideea este ca n-am intalnit niciunde (exceptand armata si legiunile organizate) pana acum pe cineva care sa fie de acord cu asumarea unui gen dur si brutal de educatie. Luati personal, fiecare are o sensibilitate si o personalitate care nu se lasa manevrata decat daca esti de... "specialitate"!... Altfel, fiecare este vazut in ochii celuilalt drept un "neica nimeni"!

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

Pacatul savarsit din rautate are o greutate mult mai mare decat cel facut din ignoranta. Tonul face muzica, iar genul de atitudine transanta si impunatoare, are de cele mai multe ori efect contrar. Tu NU ai facut avort... Te-as intreba cate suflete ai salvat cu atitudinea ta, dar ma tem ca intrebarea mea are exact efectul pe care-l au vorbele tale asupra celor care-ar trebui sa se simta vinovate in urma lectiei tale de morala. Greseala este omeneasca, iar omul din greseli invata. Este firesc si extrem de important ca omul sa stie exact gravitatea faptei sale, dar daca din ignoranta, a apucat sa infaptuiasca acea greseala, nu te da drept exemplu ca tu ACUM esti altfel. Asa a vrut Dumnezeu cu tine. Ce se va intampla "maine" cu cel care a gresit "ieri", s-ar putea sa ramai uimita, realizand ca ramai cu mult in urma, ca si nivel de intelepciune!...
Ideea este ca n-am intalnit niciunde (exceptand armata si legiunile organizate) pana acum pe cineva care sa fie de acord cu asumarea unui gen dur si brutal de educatie. Luati personal, fiecare are o sensibilitate si o personalitate care nu se lasa manevrata decat daca esti de... "specialitate"!... Altfel, fiecare este vazut in ochii celuilalt drept un "neica nimeni"!

Nu ma fac inteleasa.
1. Eu nu ma dau pe mine exemplu.. dimpotriva, am spus ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".. Deci nu am nici un merit, nu-mi asum nici unul. Ca si cum mi-as gasi merite ca nu fumez, de ex.. desi nu am fost luptata de aceasta patima. (Interesant ca pe tine te deranjeaza atitudinea mea, gasesti ca ma laud pe mine)
2. Tocmai faptul ca mi s-a intamplat sa NU.. ma sperie. Adica eu am fost ferita numai din mila lui Dumnezeu. si cand privesc inapoi realizez ca s-ar fi gasit multi sa ma impinga spre avort, daca era cazul!
Si la aceasta ipocrizie ma refer. Adica femei care cica regreta avortul.. dar nu ar sfatui pe nimeni sa nu-l faca, cauta in primul rand "intelegere", "circumstante atenuante" etc.. nu e normal.
Din cate femei care au avortat cunosc personal.. doar una singura numeste avortul crima!
Apoi cunosc femei care au avortat fara voie.. si au cerut canon de la preot!
Aceasta mi se pare atitudinea corecta.

3. Eu nu-mi propun sa "salvez" suflete. Cum as putea? Dumnezeu face asta, nu eu.
Dar imi propun sa fiu onesta, in primul rand fata de mine.
Am invatat un lucru: sinceritatea este f grea! Oricum, daca nu sunt sincera cu altii, nici cu mine nu sunt. Merg impreuna.
4. Pacatul trebuie numit pacat! Pacatosul.. alta treaba!
Eu fac deosebire intre pacat si pacatos. (eu nu am facut referire la tine, la familia ta sau la altcineva de pe forum.. nu inteleg de ce te simti atacat.. )
Pai daca este foc! De foc te feresti cu spaima, dar de pacat NU? De ce? Nu este focul de dincolo mai mare? Ma dezgusta ipocrizia.. si nu ma refer doar la avort, ci si la felul in care sunt tratate alte pacate... nu sunt numite pacate ca sa nu fie ofensati pacatosii.
Pai de unde stii ca un lucru este pacat daca toti vorbesc numai de bine si de ieratre si de dragoste si intelegere...
Eu nu cred ca Dumnezeu iarta lucruri pentru care nu ceri iertarea cu toata cainta.

Cat despre pacatele pe care le faci din inconstienta sau nestiinta... nu cred ca sunt mai putin pacate.
Uite pacat din nestiinta: cand eram tanara am intrat in altar. Il cautam pe preot ca mi se parea mie important sa comunic ceva.. si l-am cautat si in altar. Mda.. F tarziu am realizat ca e pacat si am gandit mult asupra acestui fapt.. ca nu are rost sa-l spun la spovedanie daca eu nu inteleg natura pacatului sau gravitatea lui. Este un pacat mai putin grav daca nu-l constientizezi?
Presupun ca de majoritatea pacatelor pe care le comitem nu suntem constienti, oricum. Dar ele exista si trebuie sa le cautam, nu se ne inchidem ochii si sa ne acoperim cu cuvinte.

5. In opinia mea, poate gresesc.. iubire fara de adevar nu exista.
Degeaba ne mangaiem cu "iubirea" daca nu avem adevarul.. parere personala.

[anna21]

6. Si nu in ultimul rand.. eu datorez mult celor care au fost sinceri cu mine.

Un om direct mi-a zis ca ma rog aiurea (cu mult timp in urma) si sa-mi fac rost de carte de rugaciuni de la biserica..
Alt om mi-a spus verde in fata ca e pacat mare ca nu merg in fiecare duminica la biserica.. si nu mi-a picat bine, dar m-am dus apoi.
Apoi alt om mi-a spus ca-i pacat mare sa ma impiedic de orientarea religioasa a sotului.. nu fac decat sa-mi caut mie scuze pt pacate etc..
In decursul timpului m-am mutat de aici acolo doar pt ca unii oameni mi-au vorbit si nu m-au menajat.

[iana]

În prealabil postat de anna21

Pai daca este foc! De foc te feresti cu spaima, dar de pacat NU? De ce? Nu este focul de dincolo mai mare? Ma dezgusta ipocrizia.. si nu ma refer doar la avort, ci si la felul in care sunt tratate alte pacate... nu sunt numite pacate ca sa nu fie ofensati pacatosii.
Pai de unde stii ca un lucru este pacat daca toti vorbesc numai de bine si de ieratre si de dragoste si intelegere...
Eu nu cred ca Dumnezeu iarta lucruri pentru care nu ceri iertarea cu toata cainta.


5. In opinia mea, poate gresesc.. iubire fara de adevar nu exista.
Degeaba ne mangaiem cu "iubirea" daca nu avem adevarul.. parere personala.

....doua intrebari: 1. Vrem sa ne mantuim de dragul lui Dumnezeu, sau de frica iadului?
2. Cum e cu adevarul fara iubire?

[anna21]

În prealabil postat de iana

doua intrebari: 1. vrem sa ne mantuim de dragul lui Dumnezeu, sau de frica iadului?
2. Cum e cu adevarul fara iubire?

As minti sa spun ca vreau sa ma mantuiesc de dragul lui Dumnezeu. Eu nu am ajuns la iubirea lui Dumnezeu. Eu sunt in starea de frica de Dumnezeu.
Cand Il voi iubi pe Dumnezeu, nu ma veti vedea pe forum.. sigur as sta doar in rugaciune si aceasta ar fi starea mea fireasca.

Adevarul si iubirea sunt inseparabile. Nu ai adevar nu ai nici iubire (ci doar iubire de sine in care te mangai: vai ce grozav sunt eu cand imi iubesc aproapele!).. Nu ai iubire? Atunci nici adevarul nu e acolo.
Oricum o iei, iubirea nu vine decat din smerenie. La fel si adevarul se descopera unei inimi smerite. In opinia mea asta este reteta: smerenia..

Eu nu am smerenie, deci nu am nici iubire.

[GeorgeS]

Sfintii Parinti spun ca trei sunt starile celor ce se mantuiesc:
-starea robilor, care de frica sa nu-l supere pe Stapanul tuturor fac cele ale lui Dumnezeu;
-starea slugilor, care nadajduiesc spre rasplatirea lor si asa indeplinesc voia Domnului;
-starea fiilor care din dragoste fata de Tatal ceresc fac voia Sa.
Care din aceste trei stari vi se potriveste in aceea sa stati caci va veti mantui.
Eu, pacatosul, nu sunt in niciuna , dar nadajduiesc spre cea a robilor, ca macar de frica de Dumnezeu si de mania Lui sa fac voia Sa!

Ana, probabil nici unul dintre noi nu se face suficient de bine inteles, iar asta e semn rau din cate-mi dau seama. Daca vorbim de iubire, nu putem fi incisivi! Iar tu...
Ipocrizia are atatea forme ca de cele mei multe ori nici nu realizam cat de mult ne caracterizeaza! No offence! Vorbesc despre mine!!
Nu-ti propui sa salvezi suflete? Hm! Pai cum ramane cu lupta impotriva avortului??? Eu personal am fost salvat de la moarte de cel putin 4 ori. La randul meu m-a invrednicit Dumnezeu sa fiu uneori la momentul potrivit in locul potrivit!
Sinceritatea? Daca eu sau altcineva ti-ar spune sincer un adevar crud, sunt mai mult decat convins de reactia ta! Si mi se pare normal: toti suntem extrem de... sensibili!!!
Cainta NU vine la cei slabi in credinta. Si totusi eu nu-i fac ipocriti, ci doar superficiali!
Pacatul? Ce e pacatul? As vrea sa cred ca poti sa-l definesti, dar iarasi spun: vorbim vorbe!!
Dumnezeu ne pozitioneaza diferit, iar daca eu vad curcubeul din zona mea, la tine poate sa ploua cu fulgere in acelasi moment. Eu dau slava Lui Dumnezeu pentru priveliste, iar tu blestemi vremea rea care te tine in casa! Cainta este o revelatie care la unii nu apare niciodata, pentru ca s-au obisnuit doar sa blesteme si niciodata sa se bucure! (Sper sa intelegi ideile si ma refer la modul general prin care omul "vede" relatia cu Dumnezeu).
Adevarul este... relativ. El nu-i al meu si nu-i al tau, ci al Lui Dumnezeu! Iubirea, insa, este la indemana noastra, a tuturor. Ea se traieste si se asuma, nu se...impune!

[anna21]

Foarte diferit vedem lucrurile, Om bun.
Uite, eu nu vad iubirea la indemana mea. Consider ca iubirea vine doar de la Dumnezeu, iar in inima impietrita sau patimasa.. iubirea nu exista (ci alte afecte variate)..
Cel mai mult imi iubesc copiii.. si cand ma uit la ei cum dorm (cel mic doarme acum) ma intreb: chiar ii iubesc? Si daca ii iubesc pot eu sa-i mantuiesc? (ca acesta este cel mai important lucru pe care-l doresc pt ei). Hmmm? Cred ca prea usor vorbim de iubire.
Sau iubirea de sot.. pot sa-i ofer ceea ce conteaza cu adevarat? Si un singur lucru conteaza.. nu emotiile inefabile pe care le simtim unii pt altii si le catalogam drept iubire...


Sa ai un post binecuvantat!