Avortul- canon de pocainta

În prealabil postat de anna21

Si ar trebui sa tacem pt ca fiecare face oricum ceea ce vrea?

Pai vezi, acesta este lucru care ma indigneaza cel mai tare.
Gandindu-ma la viata mea as putea spune ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".
Adica nu sunt mai inteleapta, virtuoasa sau mai informata.. doar mi s-a intamplat ca in pofida unei vieti pacatoase sa nu fac avort.
Lucrul acesta ma indigneaza! Ca nu am auzit nici o voce in toata tineretea mea care sa-mi spuna ca sarcina trebuie tinuta.
Am vazut pur intamplator "Strigatul mut" cand aveam 14 ani.. si am fost socata.. altminteri as fi considerat si eu avortul bun. Nici o voce sa spuna altceva.
Pana si parintii prietenului imi spuneau in facultate ca.. hmm, ei "cunosc" doctori, daca sa intampla "accidente". Sa vorbim cu ei, nu sa mergem aiurea! Intelegi.. avortul este regula azi, iar noile generatii sunt pregatite sa faca acest pacat, chiar de catre cei care trebuie sa-i indrume, uneori.
De aceea cred ca noi avem datoria sa strigam pe toate drumurile ca este crima..

Aveam in liceu un profesor batran care, de cate ori intra in clasa si gasea fereastra deschisa, spunea: "Mai copii, inchideti fereastra, ca daca va trage curentul, faceti meningita. Si daca faceti meningita, ori muriti, ori ramaneti tampiti. Eu am avut meningita, mai copii!"
Ia seama, Ana, sa nu faci... "meningita". Eu "am avut", sa stii!! Si... nu glumesc. Eram undeva pe un alt forum si strigam cat ma tineau rarunchii ca eu niciodata, eu nu!! Judecam pe altii si ma vedeam pe mine deasupra lor, ca ratiune si... inspiratie divina. Si unde nu ma napadesc dintr-o data taman acele ispite pe care eu le blamam altora si unde nu m-am vazut dintr-o data cu... rotile-n sus...
Pacatul savarsit din rautate are o greutate mult mai mare decat cel facut din ignoranta. Tonul face muzica, iar genul de atitudine transanta si impunatoare, are de cele mai multe ori efect contrar. Tu NU ai facut avort... Te-as intreba cate suflete ai salvat cu atitudinea ta, dar ma tem ca intrebarea mea are exact efectul pe care-l au vorbele tale asupra celor care-ar trebui sa se simta vinovate in urma lectiei tale de morala. Greseala este omeneasca, iar omul din greseli invata. Este firesc si extrem de important ca omul sa stie exact gravitatea faptei sale, dar daca din ignoranta, a apucat sa infaptuiasca acea greseala, nu te da drept exemplu ca tu ACUM esti altfel. Asa a vrut Dumnezeu cu tine. Ce se va intampla "maine" cu cel care a gresit "ieri", s-ar putea sa ramai uimita, realizand ca ramai cu mult in urma, ca si nivel de intelepciune!...
Ideea este ca n-am intalnit niciunde (exceptand armata si legiunile organizate) pana acum pe cineva care sa fie de acord cu asumarea unui gen dur si brutal de educatie. Luati personal, fiecare are o sensibilitate si o personalitate care nu se lasa manevrata decat daca esti de... "specialitate"!... Altfel, fiecare este vazut in ochii celuilalt drept un "neica nimeni"!