Oastea Domnului

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu citesc şi scriu e un forum al Oastei Domnului de mai mulţi ani şi întotdeauna mi s-a părut că nu spun nimic diferit decât spune Biserica Ortodoxă. Aceeaşi credinţă am întâlnit-o şi acolo, şi dincolo. E adevărat, poate mai puţine obsesii anticatolice la aceşti ostaşi, preocupaţi mai mult să fie ei plăcuţi Domnului.
Din ceea ce am auzit, însă, gruparea condusă de Tudor Popescu NU a fost în OD, ci a fost gruparea aceea de la Cuibul cu Barză din Bucureşti, care nu mai credea în aceleaşi lucruri. Dar, poate confund şi e vorba de alt preot Popescu decât cel de la Berzei.

Singura femeie ortodoxă la care am admirat strălucirea Sfântului Spirit şi despre care am aflat pe cale supranaturală că e iubită şi ascultată de Domnul a fost o laică din OD. Cu adevărat, un exemplu de viaţă creştină în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui. Cred că ar fi foarte mâhnită dacă i s-ar spune că nu e ortodoxă.

Miscarea a inceput cu terminarea traducerii Bibliei, cu preotii D.Cornilescu cu T.Popescu la Cuibul de Barza predicand pocainta, apoi la scurt timp preotul Iosif Trifa aceiasi miscare iar apoi a infiintat Oastea Domnului iar numarul lor crestea foarte mult, moare in 1938.
BOR-ul de atunci ajunsese la o ura grea si hainele preotesti au fost smulse efectiv de pe trupul mort doar dupa aceea a dat voie ca Trifa sa fie îngropat.
Deci cum a murit, preot ori nu?
Au o traditie ca la Rusalii merg credinciosii oastei la mormantul preotului Trifa.
Asadar intreab-o pe acea femeie, au facut cei de atunci bine sau bine fac cei care spun ca sunt eretici cei din oastea Domnului. Si bunicii mei au fost ostasi ai Domnului si nu-si negau si ortodoxia, dar chiar mahniti nu erau.

Acesti credinciosi ortodocsi de la oastea Domnului au continuat activitatea si dupa razboi cu unii ca si Ioan Marini, Cornel Rusu, Traian Dorz,...
La adunarile Oastei Domnului sunt 4 lucruri importante cu care biserica Ortodoxa nu este de acord si nici nu cred ca va fi de acord vreodata din pacate.
1. Cuvantarea libera, adica predica cu chemarea la pocainta.
2. Declamarea de poezii spirituale.
3. Intonarea cantarilor religioase cu acompaniament instrumental.
4. Rugaciunea libera, spontana.

De nimic nu s-au temut comunistii mai mult ca de credinta oamenilor in Isus. Ei stiau foarte bine ca un om credincios este un sclav mai putin.”
Cand nu te lasi condus de Dumnezeu, esti sortit sa fii condus de tirani.