Problema mea psihica...

[eucred]

În prealabil postat de devorator

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

Parintele Ilie Cleopa,in convorbile sale duhovnicesti,avea un cuvant de invatatura,aproape de fiecare data,ne indruma pe noi,sa ne gandim la ceasul cel de pe urma al mortii.Asa cum se stie,acest ceas nu se stie cand are sa vina pentru fiecare dintre noi,de aceea ar fi bine sa ne gaseasca pregatiti.Cand aducem in discutie cuvantul "pregatiti",nu facem referire la altceva de cat la a fi in comunine cu Dumnezeu,ducand o viata armonioasa,cea ce iti recomand si tie.O viata armonioasa sau frumoasa putem sa ii mai spunem,consta in primul rand in rugaciune,cea care ne da putere si ne apropie atat de mult de Dumnezeu,contiunam cu faptele bune,care vin din dragoste,caci a avea dragoste este esenta vietii.Fiecare dintre noi,este inspaimantat de moarte,aceasta este sfarsitul acestei vieti,insa e si trecerea la o alta mai buna decat aceasta,se merge la cele vesnice,asa cum deseori spunem pe lumea cealalta.Noi suntem cuprinsi de frica,cea ce genereaza o stare de panica,asta tocmai datorita putinei importante pe care o acordam vietii,insemnatatea ei este foarte mare,un dar nepretuit.Asadar orice zi vine ca un dar de la Dumnezeu,incat noi sa ne bucuram si sa luam asta ca pe o bucurie nu tristete.Caci daca ne apasa tristetea,acesta se adanceste si duce la dejnadejde.Trebuie sa stii ca nu esti singur nici acum si nu vei fi nici in cel din urma ceas,daca inima iti e dragoste si ai cu tine in suflet pe Dumnezeu.Iti doresc pace si linsite.