Problema mea psihica...

[NTatiana]

În prealabil postat de devorator

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

Ma doare rau sa citesc ca un tanar de 18 ani are astfel de ganduri; uite ce e...ti-as sugera sa incerci sa te casatoresti mai de tanar; de ce spun asta ? pentru ca dupa casatorie daca tu si sotia veti avea un bebelus vei simti ce responsabilitate enorma va atarna pe umerii tai pentru acea micuta si atat de fragila fiinta ...vei simti ca daca nu faci totul sa muncesti si sa castigi bani pentru familie, sa o hranesti, sa o speli, sa o imbraci adecvat, daca nu o vei apara de tot ce e rau in lumea asta,sa o ingrijesti bine intr-un cuvant, deci sa-ti faci datoria de parinte...acea fiinta ar avea toate sansele sa piara...deci vei simti ca viata acelei fiinte atarna de tine ...de atitudinea ta fata de ea...si iti spun eu , ca dupa ce vei simti acest lucru o sa-ti piara gandurile ca orice ai face tot vei ajunge intr-o groapa la 2 m sub pamant...iti vei spune in fiecare clipa : Doamne, Dumnezeule, da-mi sanatate si putere mie si sotiei sa ajutam aceasta fiinta sa supravietuiasca ...;sau:''Iti multumesc Domnul, Dumnezeul meu pentru fiecare clipa ca ma tii in viata sa imi ingrijesc pruncul...''cred ca asta ar rezolva problema ta ...oricum daca simti ca ai nevoie de consiliere mai bine adreseaza-te unui psihiatru ...ca ei sunt experti in probleme psihice; asta nu inseamna ca esti nebun; poate viata celor din jurul tau , din preajma ta te face sa te gandesti la moarte; moartea nu a fost niciodata o solutie pentru tot ceea ce se intampla in vietile noastre; uite , am trecut prin multe in viata mea, multe greutati si mi-am crescut copilul singura si cand speranta mea era mica de tot intotdeauna Bunul Dumnezeu imi trimitea o ''punte'' ca sa pot trece peste greutati; am 47 de ani si poate inca voi mai avea de infruntat cine stie ce nenoriciri...dar nu ma voi da niciodata batuta pana Dumnezeu imi va spune: ''Indeajuns pentru tine...''; gandeste-te si tu ca daca stramosii nostri ar fi gandit ca tine poate nici eu si nici tu nici nu am fi fost conceputi poate de parintii nostri...viata trebuie sa mearga inainte ; Ernest Hemingway a spus cand a scris: ''Batranul si marea'' ( The Old Man and the Sea) : ''A man can be destroyed but he can not be defeated'' = Un om poate fi distrus dar nu poate fi invins

[florinbrasov0]

În prealabil postat de devorator

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

Dupa moarte nu luam cu noi nici bani, nici masini. Luam doar faptele bune si rele. Suntem calatori pe acest pamant pentru a invata sa iubim, sa iubim pe Dumnezeu si pe semenii nostri
Pentru ca noi oamenii facem multe rele, Dumnezeu a pus pocainta, adica sa ne para rau de tot ceea ce am pacatuit cu hotararea de a nu mai repeta cele gresite.El ne da ocazia sa ne indreptam si bineinteles ne iarta daca ne straduim.
Gandul mortii ne trezeste la realitate si ne face sa constientizam starea inn care ne aflam. Un om care are multe pacate va privi moartea cu frica pentru ca sufletul lui e ingreunat de relele pe care le-a facut. De aceea oamenii nu vor sa se gandeasca la moarte. Se cam mint singuri ca moartea tot va veni daca ne pasa ca exista sau daca nu ne pasa de ea.
Daca mai traim inseamna ca Dumnezeu ne asteapta sa ne intoarcem la El.
Dumnezeu sa te ajute!

[Radu32]

În prealabil postat de devorator

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

si moartea e o stare fireasca, la fel ca si viata, numai ca, ea e pe alt plan ,unul superior, si suprasensibil !
se pare ca ti-a mers prea bine, pana acum, daca iti mergea f rau, macar odata te gandeai ca e mai bine sa fii mort,si atunci nu iti mai era frica de moarte !
io-ti recomand o bataie buna !(asta ca gluma, bineinteles,sper ca nu te-ai suparat !,desi, ar trebui sa te superi, si sa crezi ca viata nu merita traita ! )

[bodo1222]

În prealabil postat de devorator

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

Inseamna ca toti suntem nebuni de pe aici...si roaga-te sa nu-ti revii....andreicozia a avut dreptate prin ceea ce a spus ca e o stare de trezvie...si nu e deznadejde cum spunea un frate...Parintele Cleopa spunea sa avem mereu in gand aceasta:Groapa!Groapa!Groapa..Eu unul zilnic ma gandesc la asta..practic nici nu prea pot sa strang bani ptr familie din cauza asta...ca mi se topesc picoarele cand ma gandesc ca as putea sa mor cu ei sub cap...asa mai bine fara..Cunosc un caz de la mine din oras care a murit in accident de masina cu 2 saci de bani(mergea la unguri sa cumpere un montagne russe din ala,ca asta ii era ocupatia..o familie de rromi cu lanturi,masinele..etc...ce mergeau la balciuri)...eu unu prefer sa mor cu o rugaciune in gand si cu un colt de paine pe masa decat ca ala..Dumnezeu sa-l ierte oricum...

[lavinia40]

În prealabil postat de devorator

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

Draga ..,,Devoratorule’’..din punctul meu de vedere, da, se intampla ceva.Tu esti un tanar sensibil care te rogi, care constientizezi credinta…..si pe Dumnezeu.
Eu cred ca ceea ce se petrece e o ispita..am impresia ca esti un suflet puternic si se incearca sa te vatame cu o ispita de asta….esti f.tanar..
Pe unii ii incearca cu tentatiile varstei..pe tine te ataca..,,chiar la tine acasa’’..cu seriozitatea ta.
Un sfat:nu mai fii asha lugubru....ai 18 ani!!!Nu fi un moshulet acrit si plictisit de viata!Priveste-te in oglinda, uita-te in buletin si citeste..18 ani!Ciupeste-te, esti viu..si ai atatea lucruri innainte vrednice de trait, vrednice de implinit, vrednice de iubit.!!!
Si ai si aflat de tanar ,,secretul’’ timpului petrecut bine…adica pe acela petrecut ca un crestin ortodocs...

Doamne-Ajuta!

eu zic ca cine crede in dzeu stie de viata de dupa moarte in rest nu are rost argumente sa aduc ..sunt atatea documentare despre oameni care au suferit moarte clinica si au povestit multe.

[lavinia40]

În prealabil postat de annajanette

eu zic ca cine crede in dzeu stie de viata de dupa moarte in rest nu are rost argumente sa aduc ..sunt atatea documentare despre oameni care au suferit moarte clinica si au povestit multe.

Hmm..da aci' nu era vorba de moarte...chiar si clinica..e vb de sentimentele acestui om..fff.tanar..sa nu amestecam..ne nastem ca asha a vrut Dumnezeu...sa traim...hmm..sa citeasca ceea ce i-am scris...vreau sincer parerea lui..

[devorator]

In vara o sa ma apuc sa citesc Biblia :) .
De casatorit...m-am gandit sa ma casatoresc pe la 23 de ani.
Un psiholog nu cred ca m-ar trata, cat ar fi el de profesionist. Daca i-as spune despre starea mea, probabil ca ori mi-ar da dreptate, ori m-ar compatimi.
Poate ca starea mea o au batranii care in singuratatea lor, isi simt sfarsitul aproape. Oare sa fie si pentru mine cam acelasi lucru?
Cred ca exista viata dupa moarte. Si in viata asta, degeaba invat sa intru la o facultate buna, degeaba ma angajez dupa cu un salariu bun, degeaba strang bani, imi cumpar vile, masini si alte lucruri...pentru ca, dupa ce ma duc din lumea asta, ma "lepad" de toate...
Multumesc foarte mult pentru sfaturi :) daca mai aveti si altele, sunt binevenite.

[Solveig]

În prealabil postat de devorator

In vara o sa ma apuc sa citesc Biblia :) .

Cred ca exista viata dupa moarte. Si in viata asta, degeaba invat sa intru la o facultate buna, degeaba ma angajez dupa cu un salariu bun, degeaba strang bani, imi cumpar vile, masini si alte lucruri...pentru ca, dupa ce ma duc din lumea asta, ma "lepad" de toate...
.

Da, ne lepadam de toate, dar asta nu inseamna sa stam cu mainile in san si sa nu mai facem nimic.
Adica trebuie sa ne vedem de viata cu responsabilitate, sa ne inmultim talantii...si sa ne bucuram de viata cu tot ce e in ea. E minunat sa construim ceva, sa cream, sa lasam ceva in urma.
Eu zic sa profiti de starea in care esti acum si sa citesti Biblia, 2-3 versete pe zi macar (ca o pastila:)

[devorator]

Acum sunt cu bacul si admiterea si nu prea am timp. Dar din vara citesc.