Papalitatea

[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi în epoca noastră, atunci când Biserica este în faţa unor controverse majore, obişnuieşte să îi cheme pe urmaşii apostolilor, fiind convocat sinodul ecumenic. Ultimul a fost cel cunoscut ca "Vatican 2", al 21 sinod ecumenic al Bisericii Catolice. Dintre acestea, unele comunităţi rupte, aşa cum e Biserica Ortodoxă, recunosc numai pe primele 7. Alte comunităţi, care s-au rupt chiar mai devreme, aşa cum este Biserica Armeană, recunosc doar primele 3. Există şi o comunitate ruptă după Sinodul 20 ecumenic (Vatican 1), care se numesc "vechii catolici". Avem şi una ruptă foarte recent, după Vatican-2: sunt "sedevacantiştii". Mereu se mai rupe câte cineva, ortodocşii sunt foarte departe de a fi singurii. Dar, de fiecare dată, Biserica rămâne una singură, aşezată de Cristos pe temelia care este Petru. Noi credem că Biserica este vie, nu putem opri ceasul în mileniul I şi nici în mileniul al II-lea. Asistenţa pe care Sfântul Spirit a acordat-o Bisericii lui Cristos şi într-un mod special papei atunci, o acordă şi acum şi aşa va fi până ce Domnul va veni din nou, după cum El a promis.

Nu vreau sa mutam discutia pe linia diferentelor interconfesionale, pentru ca nu vad sensul. Fiecare marturisim adevarul de credinta al Bisericii de care apartinem. Vom gasi si unul si celalat suficiente argumente si contra-argumente incat sa vorbim la nesfarsit. Cum nu au ajuns la un numitor comun mai marii nostri, cu atat mai putin o vom face noi.

Nu voi contesta niciodata apostolicitatea Bisericii Romano-Catolice, dar nu pot accepta inovatiile la nivel dogmatic si cultic, ce si-au facut loc, de-a lungul timpului si care ne despart. Ele au condus de fapt la doua spiritualitati diferite in sanul celor doua Biserici.

De aceea, in ceea ce ma priveste, intotdeuna prefer sa discut mai degraba pe marginea a ce ne apropie, caci slava Domnului, avem inca multe lucruri comune, decat despre ce ne desparte.