Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[windorin]

În prealabil postat de anita

Si de fapt unele pacate le vedem mai greu sau le dam mai putina importanta din cauza mandriei.
Dar avem un avantaj ,ca sunt unii care ni le dezvaluie. Cu voia lui Dumnezeu.

Putem sa primim oare aceasta, anume ca cei de langa noi ne vad mai bine decat noi pacatele ?!
Putem oare sa ne smerim intr-atat incat sa acceptam ca noi insine ne cunoastem mai putin decat cei de langa noi ?!

În prealabil postat de bogdanc

1. cum adica "folos"? Folos la ce? Pentru noi folosul? Postul este ceva care nu aduce "foloase".
2. Eu il vad ca pe un fel de apropiere de Dumnezeu, ca un fel de a "impartasi" cu mine insumi patimile Mantuitorului.
3. Azi foarte putini mai stiu de post totusi eu am fost foarte incantat de mine insumi pentru ca am reusit sa tin post negru in Vinerea Mare.

1. Da, postul are roade si foloase deosebit de mari. Si acestea se revarsa in primul rand asupra noastra, a celor care postim.
Eu insumi ma folosesc de post, motiv pentru care ne si este cerut a'l tine.

2. Prin post nu cred ca "impartasit" patimile Mantuitorului, ci doar ne aratam vointa si osteneala in a ne curati de pacate. Tinem post pentru noi, nu pentru Dumnezeu. Daca am putea iubi curat si statornic, nu am mai avea nevoie de post. Insa cand gandurile ne lupta sistematic, inima zburda in neiubire si mintea se arunca in rautati, atunci avem nevoie de frana, de osteneli si postiri.

3. A tine post negru este o osteneala personala. Ea nu trebuie spusa altora. Odata spusa, ea este furata de catre diavol din vrednicia omului, care nu stie "sa se inchida in camara sa", cand se roaga, nici sa ascunda mainii stangi cele facute de mana dreapta. Iar daca dupa post apare sentimentul de "incantare de sine", mi'e frica sa nu fi aparut inselarea si viclenia diavolului. Dupa post, oricat de aspru ar fi, faptele dragostei ar trebui sa ne arate masura, iar nu "incantarea" direct proportionala cu nevointa.

Cu dragoste intru Hristos,
Dorin.