Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu, nu e deloc așa. TOȚI marii predicatori din istorie, începând cu Ioan Botezătorul și ceilalți profeți, nu au avut câtuși de puțin "strategie a pașilor mici" în discursul lor. Poți aluneca cu pași mici, dar nu te poți converti cu pași mici. Convertirea înseamnă, literalmente, "răsucire" sau "întoarcere". Cel care se gândește "am păcătuit cam mult, ia să păcătuiesc ceva mai puțin" nu este comvertit, fiindcă nu a murit omul vechi din el, ca să crească în loc Omul Nou: Cristos în inima lui. Convertitul este cel care urăște păcatul mai mult decât orice, fiindcă asta îl desparte de domnul său și de Dumnezeul său. Convertirea este șoc, declic psihic, nebunie față de lumea aceasta. Este foarte adevărat că deseori întâlnim convertiri progresive (așa a fost și cazul meu). Numai că acest lucru nu poate fi "programatic", adică oamenii nu pot fi invitați la convertire cu încetul. Nu le poți spune: "uite ce tebuie să faci: azi păcătuiești mai puțin ca ieri și spui o rugăciune, mâine păcătuiești mai puțin ca azi și spui două rugăciuni". Convertire înseamnă rupere față de cel care am fost, iar gândul că sunt chemat să fiu lui Cristos următor este cel mai important lucru din viața mea.
|
Te rog nu fii mai radical decât Ioan Botezătorul :)
Sunt, desigur de acord cu tine, convertirea este o întoarcere la 180 de grade.
Nu toți însă putem avea o abordare ca și Ioan Botezătorul și unora dintre noi nici nu ne stă bine. Afirmația că TOȚI marii predicatori și profeți au propovăduit ca el este un pic exagerată. Fiecare dintre ei a avut modul lui personal de transmite mesajul. În Împărăția Lui Dumnezeu avem nevoie și de predicatori radicali precum Ilie sau Ioan Botezătorul dar și de alții mai blânzi precum Apostolul Ioan al cărui motto era: „copilașilor, să vă iubiți unii pe alții” Te rog însă hai să NU direcționăm topicul spre acest subiect. El este doar tangențial
Ideea mea era să fim noi un pic mai răbdători cu ei să prezentăm evanghelia într-un mod natural și în functie de cât pot înțelege la momentul respectiv.
În orice caz în ceea ce privește „strategia pașilor mici” eu îmi spuneam o simplă părere a mea. Modul în care eu procedez. Dacă cineva se simte chemat la o abordare mai radicală nu pot decât să îl felicit.
Ideea principală era că, dacă putem să ne păstrăm prietenii necredincioși, este foarte benefic pentru ei.
Prin prilejul să mai zic ceva. Cred că, totuși, prietenii foarte apropiați, cei cu care discutăm și împărtășim viața noastră, ar trebui să fie credincioși.