Cum va intelegeti cu prietenii necredinciosi?

[carmina]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Ideea principală era că, dacă putem să ne păstrăm prietenii necredincioși, este foarte benefic pentru ei.

De aceeasi parere, insa acel bine despre care vorbesti, este in primul rand pt.mine.

Necredinta lor imi pune mie deseori la incercare rabdarea, dandu-mi posibilitatea de a ma vedea asa cum sunt, de fapt. Uneori nu numai rabdarea, ci si de tarie este vorba - atunci cand, cu cele mai bune intentii, fac cinste in zi de post.

Alteori, incercand sa abordez intr-un fel anume o situatie, descopar noi sensuri.
Una peste alta, in primul rand eu am de castigat.

Si ar mai fi ceva, deloc de neglijat : rautatile lor, gratuite sau nu, mai mici sau mai mari uneori, ne curata sufletul de multe pacate.

Sf.Ioan Scararul, vorbind despre mantuirea prin aproapele meu:
"Pentru a smeri chiar şi pe cei ce nu ar voi să facă lucrul acesta, Dumnezeu a rânduit ca aproapele să ne cunoască rănile chiar mai bine decât noi înşine; de aceea e de trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu şi aproapelui iar nu nouă înşine, pentru că ne-am însănătoşit."

As mai avea de adaugat doar o vorba:cunostinte sunt multe, dar prieteni din ce in ce mai putini.