În prealabil postat de Jane Says
Dar daca sunt un intelectual rafinat, care apreciaza o opera buna, o carte buna, un vin bun, maniere, eleganta alea alea, o icra neagra, o maslina, o dama cu tot tacamul si traiesc in lumea mea cu spectacole de teatru inedite cu actori in pielea goala, cum sunt?
Sau daca am treizeci de ani, ascult muzica buna, ma uit la filme bune vechi, de cinemateca, consider ca mi-e ingaduit totul si ca viata e pentru a fi traita si pentru a experimenta totul la maxim, tres avantgarde, si ca o discutie filozofica post coitum cu partenerul meu de acelasi sex e extrem de savuroasa, ceva la care manelistii n-ar avea acces niciodata, cum sunt?
Eu m-am cam saturat de placa asta cu manelistii si cu otv-ul, pentru ca am impresia ca noi zicem ca originea tuturor pacatelor e incultura, si ca, cu cat esti mai spalatzel, cu atat duci o viata mai morala. Exista suficient pacat si in vietile astora culti care-asculta Bach, si-nca pacate mult mai rafinate si greu de dibuit decat banalul cascat al ochilor la burtile unei dansatoare care da din buric pe masa.
ATENTIE ca nu le iau apararea primilor, dar nici nu ridic in slavi automat tot ce-i frumos si estetic si nu se pateaza pe mansetele de olanda cand taie vitelul cu tacamurile de argint mostenite de la strabunici, laolalta cu biblioteca de n volume imbracate-n piele, pe care le stie din scoarta-n scoarta. Poti sa fii robit cu totul instinctelor si cand te balacesti in cultura ba chiar plictisit de naturalete si de simplitate, sa iti inventezi si altele pe deasupra.
|