Rugaciunea inimii

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Bineinteles ca in spatele 'prostirii' de care vorbeam as fi vrut sa vad smerenia.Dar smerenia e un cuvant prea inalt,e deja o virtute.Iar pentru o virtute trebuie sa lupti ,sa o dobandesti.
Dar ce te faci cu un indaratnic si obosit sufleteste ? Ii vorbesti de virtuti ? Il vei pierde,caci el se simte neputincios si intortocheat.
Asa ca Dumnezeu iti da zdrobirea gandului,pentru a salva sufletul.
Nu mai astepti nimic de la tine,de la puterile tale semete odinioara,ci spui doar atat :"Doamne milueste-ma , caci sunt pacatos si neputincios " In putine cuvinte,iti poti recunoaste si trai cu intensitate :nevoia de ajutor,speranta in ajutorul divin, cainta pentru pacate,nevoia de indreptare,si lasarea in voia lui Dumnezeu.

Cat despre remarca cu care tu inchei "As vrea sa vad si credinciosi care fac aceasta rugaciune acasa,caci toti care scriu spun ca o fac in metrou !" sa stii ca mi-a placut.
Ea arata ca pana si atunci cand zici ca faci rugaciune in metrou ,de fapt e slava desarta ,caci vrei sa te arati ca si cum ai fi un mare rugator peste tot,dar daca nu te rogi si acasa,in mod constant,degeaba o faci doar in locuri publice.
Totusi si aici ramane o mica portita:si anume rugaciunea inimii ,care o ai in tine,chiar si atunci cand nu te poti ruga cum se cuvine,acasa,sau cand te simti neputincios

În general nu-i indicat să faci două sau mai multe lucruri odată, dar în acest caz este chiar de dorit . Totul prin exerciţiu şi multă voinţă . Ea, Rugăciunea Inimii şi în general invocarea numelui lui Iisus , trebuie să fie o a doua respiraţie a noastră , dacă nu , chiar contopită cu prima !