Citat:
În prealabil postat de sophia
@razvan-andrei - vezi ca ai cazut singur in plasa ta.
Motivatia aia si "tampenia psihologica" pe care o critici, este in cazul tau respectul fata de tatal tau. Nu spui cum, sub ce forma si l-a impus. Dar acest respect pe care il ai este tot o motivatie (un pozitiva, daca tatal tau nu este sever cu tine totusi). Respectul asta de obicei vine ori de la o mare iubire si intelegere, cand nu poti sa faci rau altuia (in mod voit), sau de la o constrangere puternica (verbala, de atitudine (anumite pedepse), sau violenta). Nici la tine nu este libertate 100%, caci exista respectul care mentine niste limite.
Ceva tot este.
Da, exista si copii/tineri care nu au chiar nimic: nici motivatie pozitiva (respect cum spui tu) fata de nimeni, nici motivatie negativa (n-au frica de nimeni si nimic, nici macar de Dumnezeu).
Multi asa sunt formati, din pacate in ziua de azi.
|
Toti ne implicam in psihologie si incercam sa facem un model de educatie pt copii pe baza acestor cunostinte. Indiferent care ar fi raspunsul, ideea in sine este esenta: nu conteaza care este motivatia atata timp cat educatia oferita este cea corecta. Crezi ca tatal meu s-a gandit la idei psihologice si chestiuni de-astea? Nu, bineinteles ca nu. A privit realist viata si si-a dat seama cum ar trebui sa ma modeleze. Iar ceea ce am observat eu este ca lumea, in ziua de azi, toata ziua sta cu nasu-n cartile de psihologie si incearca sa faca asa cum spune cartea pt 'a da' copiiilor lor o educatie corecta, insa se cam pacalesc. Daca un om e ingust la minte si nu stie sa vada realitatea poate sa citeasca si 1000 de tratate de psihologie, tot degeaba: copilul lui tot un scandalagiu si un alcoolic si un depravat va ajunge. 'Aschia nu sare departe de trunchi' Pt a educa un copil asa cum trebuie, inainte de toate parintii lui trebuie sa fie asa cum ei isi doresc sa fie copilul lor. Toate cele bune! Si cu motivatia inainte!:))