Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

Sau rezumând şi simplificând explicaţiile.

1. Dacă punctele se pot suprapune atunci e clar că prin două puncte neconfundate trec multe drepte formate din puncte diferite dar care se suprapun în acelaşi spaţiu liniar dar nu se confundă deci nu se suprapun exact. Ca un şirag de bile pe care îl tragi printr-un tub, fiecare poziţie este defapt o altă dreaptă pâna ce bila ia exact poziţia bilei alăturate. Până atunci vom avea defapt o infinitate de drepte ce nu se confundă cu dreapta iniţială deşi ocupă acelaşi tub. Deci axioma nu este adevărată.

Iar dacă bilele nu se pot suprapune, deci sunt bile ce nu pot ocupa din spaţiul celeilalte bile, atunci e clar că dacă am pune două bile în tub şi le-am fixa, pentru a putea trage o dreaptă între ele ca să treacă măcar una ar fi imperios necesar ca între ele, distanţa să fie un număr întreg de diametre de bilă. Deci iată că nu prin orice două puncte putem trasa o dreptă ci contează dimensiunea infinitezimală a punctului şi dacă între două puncte oarecare se pot plasa un număr întreg de puncte, căci dacă nu avem un nr. exact de puncte între ele atunci avem un gol de dimensiune mai mică ca un punct şi practic punctul nu mai este unitatea minimă infinitezimală iar dreapta nu mai e dreaptă ci are o gaură.

2. Posibilitatea extinderii la infinit a unui segment. Aici e vorba de o siguranţă a unei incertitudini. Noi suntem siguri că se poate mereu adăuga la nesfârşit segmente pe aceiaşi direcţie. Aici e vorba că nu se ştie de unde avem segmentele şi de unde se scad ele dacă le adăugăm aici sau cine le creează? Sau se presupune că spaţiul este a nimănui şi noi putem trece prin domeniul altcuiva cu segmentele ca să formăm dreapta respectivă. Dar să zicem că am avea la dispoziţie bagheta magică şi am tot adăuga segmente drepte într-un spaţiu tubular liber ce este nesfârşit ca lungime şi nimeni nu se supără dacă adăugăm mereu segmente. Pare o acţiune posibilă căci a adăuga tot drept pare că e simplu. Ce adăugăm defapt? Bucăţi limitate deci segmente şi ce se obţine mereu? Păi se obţine o bucată limitată ceva mai mare; este ea nelimitată? Nu, căci doar noi am tot adăugat segmente. Ce este ea? O dreaptă? Nu! Ci tot un segment. Defapt noţiunea de dreaptă este un fals căci este defapt tot un segment ce include un segment mai mic, şi tot aşa mai departe, şi se presupune că noi putem întotdeauna să extindem segmentul ca să obţinem un segment mai mare. Putem, dar nu putem ajunge la final niciodată ca să avem toată dreapta deci nu putem forma drepte ci doar segmente iar dreapta nu o putem forma niciodată prin această operaţiune de extindere căci iată dreapta este începutul şi sfârşitul lucrării de extindere şi deci un segment care nu se mai poate extinde căci am ajuns la infinit iar dacă se mai poate extinde înseamnă că nu este dreaptă ci segment care încă se mai poate extinde... Problema este forma, că iată că pare că are două capete la extremităţi această dreaptă finală, dar două capete are segmentul, dar dreapta ca să nu fie segment ea trebuie să nu mai poţi adăuga la ea segmente căci ai ajuns la infinit şi s-a format dreapta deci iată că infinitul în cazul acesta pentru a avea dreapta finală este acelaşi cu originea segmentului şi atunci am obţinut dreapta la care nu mai poţi adăuga segmente. Deci iată cum limita de adăugări de segmente este o limită finită şi ea este terminată atunci când noţiunea de segment şi cea de dreaptă devin una şi aceiaşi dar având începutul astel încât coincide cu sfârşitul căci doar astfel dacă adaugi un segment el se va afla suprapus peste un segment deja existent. Şi doar astfel putem să afirmăm că am atins forma unei drepte care se formează din segmente adăugate cap la cap la infinit, căci prin infinit se afirmă că se poate adăuga la nesfârşit, şi da, se poate adăuga până se obţine dreapta de final iar dacă nu ar fi la final atunci s-ar mai putea adăuga. Deci dreapta cu final cu tot este un segment de final căruia nu i se mai pot adăuga segmente căci dacă se adaugă e degeaba căci lungimea nu se mai extinde. Deci iată că de la o lungime se obţine tot o lungime maximă şi nicidecum o lungime ce se extinde la nesfârşit ca să spui că dreapta are lungime nesfârşită dar se obţine ceva foarte interesant pentru drepte, ele au originea şi capătul acelaşi deci coincid chiar dacă sunt pe aceiaşi dreaptă şi pare neverosimil, cu toate astea sunt un segment maxim. Iar lungimea dreptelor este diferită de la o dreaptă la alta căci nimeni nu ne spune când anume originea şi capătul coincid ca să avem segmentul maxim.

Deci forma unui segment nu este aceiaşi cu a unei drepte chiar dacă par de aceiaşi formă deoarece dreapta, adică segmentul maxim obţinut, are originea şi capătul situat în acelaşi loc, deci coincid sau se ating, pe când segmentele componente au capetele aflate la polul opus, care nu se ating.

3. Aici am arătat mai sus că nu se poate construi urmând modelul axiomatic al punctelor şi dreptelor şi segmentelor, deoarece punctele ar fi un fel de bile ce se pot suprapune unle peste altele căci dacă nu s-ar putea suprapune atunci unghiul minim ar fi de 60 de grade. Iar dacă s-ar putea suprapune atunci nu ar mai fi valabile axiomele de formare a dreptelor şi segmentelor.

Deci sfera se poate forma numai prin dilatarea punctului ca să ocupe singur spaţiul circular, altfel nu putem adăuga puncte de dimensiuni finite la extremitate pornind de la acel segment căci următorul segment generator al cercului îl putem plasa la 60 de grade, căci altfel se suprapun bilele.

Iar dacă nu e problemă că se suprapun bilele, punctele, atunci nu putem avea pretenţia că e valabilă axioma 1.

Deci luând ca pornire segmentul de dreaptă, deci având noţiunea de segment şi dreaptă şi lungime ni se spune că putem construi un cerc, ca şi cum ar fi sigură posibilitatea de a construi folosind dreapta, punctul şi segmentul de o anumită lungime.

Păi cum anume poţi construi ceva rotund folosind doar lucruri drepte? Se presupune că ai la dispoziţie orice şi că eşti în afară, deci iei lungimea în compas sau în sfoară şi răsuceşti ca să menţii egală lungimea. Dar ce obţii, un cerc format din puncte? Nicidecum! Obţii doar un tub unde punctele trasate de tine s-au contopit unele cu altele, iar dacă ai avea posibilitatea să pui pixeli unul lângă altul atunci nici într-un caz nu ai folosit segmentul ca generatoare ci lungimea lui şi dimensiunea punctului şi ai adăugat mereu bile formând un cerc. Teoretic s-ar putea, căci e ca şi cum ai avea un compas ce lasă bile. Dar se pune problema cui aparţine bila de capăt, segmentului sau cercului, deci iarăşi este o problemă de suprapunere. Deci singura posibilitate este ca bilele să se poată suprapune, deci să poată ocupa acelaşi spaţiu. Iar dacă pot ocupa acelaşi spaţiu deja toată geometria euclidiană e absurdă căci nu mai e valabilă nici o axiomă. Fiindcă noţiunea de punct devine doar o formă fără conţinut. Şi dacă nu avem conţinut, ce anume desenăm? Lucruri iluzorii? Sau avem conţinuturi parţiale şi deja ajungem la definirea gradelor de umplere cu conţinut.

Deci geometria Euclidiană este o sumă de născoceli teoretice şi ipotetice departe de realitate, nişte axiome şi postulate ce generează un spaţiu absurd căci noţiunile sunt defapt nişte minciuni imposibile, sunt defapt nişte mici dumnezei creaţi de om cu care să poată face fraierii jonglerii. Oamenii de ştiinţă adică calculând la nesfârşit proprietăţi absurde în universul abstract generat şi pus la cale de ei.

Ar trebui sa te angajezi realizator de emisiuni la OTV.
Te incadrezi perfect in profil.