dragostea lui Dumnezeu fata de pacatosii din iad este aceiasi cu cea pentru cei din Rai.. aceiasi dragoste si acelasi foc insa pentru cei mandri ea este foc arzator ,iar pentru cei smeriti este racoare si desfatare nesfarsita.. noi toti avem iadul in inima, in noi , de asta se spune ca sfintii ating deodata cu inimile lor si iadul dar si Raiul.. aceasta este dimensiunea smereniei! " Doamne stigat-am catre Tine auzi-ma!"
Dintru adancuri cate Tine am strigat Doamne, Doamne ,auzi glasul meu!
insa prin smerenie ei sufera iadul si se curata de orice dorire materiala ,pe cand un pacatos, in aceiasi situatie carteste, incepe si spune "de ce?" si scrasneste din dinti iar viermele cel neadormit cum spune Parintele Cleopa este constiinta care il mustra pe bietul pacatos.. aceasta este starea de iad in care se incuie sufletul mandru.. Dumnezeu ii trage pe toti spre Rai si pe cei mandri El vrea sa-i faca partasi fericirii Lui pe toti, indiferent ca sunt pacatosi sau nu, caci Iubirea Lui este neconditionata.. pe sfinti, nu-i iubeste pentru faptele lor, se bucura de ele dar iubirea este la fel indiferent ce face omul! asadar El si pe tine frate care citesti te va trage spre Rai spre vapaia Lui de Iubire ,insa daca vei fi mandru te va arde ,iar daca vei fi smerit va fi racoare.. trebuie sa te osandesti si sa te consideri nevrednic de Rai ,atunci vei avea parte de starea de Rai alaturi de El si cu El si in El, cand El iti va spune vino suflet drag la Mine! tu sa-i spui Doamne, nu sunt vrednic de Tine si sa dai sa te retragi! atunci El te va pescui din iadul in care te condamni singur ,dar daca atunci cand El iti spune Vino! tu dai sa fugi spre El crezand ca esti vrednic, atunci vei intra deodata in iad si-n intunericul in care arde focul cel nestins..
acestea se cunosc cel mai bine in Duhul Sfant ,pe care neancetat trebuie sa-l cautam coborand din ce in ce mai jos ,inca de pe acum in iad...
Last edited by GheronIosifIsihastul; 16.10.2010 at 13:17:46.
|