Spovedania fara impartasanie

[Florin-Ionut]

Simpla marturisire a pacatelor nu este suficienta pentru un crestin ortodox autentic. De ce:

1. Daca ar fi fost suficienta aceasta Taina pentru pocainta, atunci Hristos nu ne-ar fi lasat si Taina Euharistiei pentru ca prin Sangele Sau sa ni se ierte pacatele.

2. Nimeni nu-si poate aminti toate pacatele si greselile pentru a le spovedi fara sa omita vreunul. Multi dintre noi folosim indreptare care se pretind exhaustive, insa problema trebuie extrapolata la orice credincios (care a trait oriunde in lume de doua milenii incoace) care cauta iertarea de la Dumnezeu. Credinciosii de regula spuneau si spun preotului ce-i durea mai tare, ce-i apasa pe suflet mai mult. Or, numai ceea ce marturiseste omul i se iarta, nu? Dar cum ramane cu celelalte rele neconstientizate poate sau uitate? Evident, Sangele Lui Hristos le sterge la impartasanie.

3. In vechime se practica spovedania la comun. Sfantul Ioan de Kronstadt, trecut la Domnul in 1908, a recurs la spovedania publica cu aprobarea Sfantului Sinod, ca sa impartaseasca miile de oameni care veneau la el. Cine crede ca toti aceia foloseau indreptare? Cine dintre ei isi aminteau toate pacatele ca se le spuna? Si cu toate acestea, spovedaina era comuna si crestinii se impartaseau.

4. Lipsa impartasaniei saptamanale ne exclude din Biserica, fiindca:
- insusi faptul ca nu ne facem co-partasi prin Sfanta Euharistie cu Hristos (Capul Bisericii) si cu toti ceilalti credinciosii (Trupul Bisericii) ne indeparteaza de Biserica
- pacatele comise de la ultima impartasanie de separa de Dumnezeu, dar si de Biserica. Sangele Lui Hristos ne reapropie de Biserica si de Capul ei, curatindu-ne de orice pacat sau greseala comise intre timp.
- Insisi Sfintii Apostoli ne-au lasat Canonul 9 Apostolic, care ne afuriseste (ne exclude din Biserica) in caz ca participam la Liturghie, dar refuzam fara motiv sa ne impartasim.

5. Impartasania ne pregateste pentru viata de veci, cand vom participa activi la viata vesnica in armonie perfecta unii cu altii si in comuniune cu Hristos-Domnul. Refuzul ei este refuzul de a spera la accesul Imparatia Cerurilor, la care suntem chemati.

6. Spovedania si impartasania rar facute sunt dovezi ale necredintei. Daca am sti ca vom muri peste o luna, sunt sigur ca am da buzna in fiecare sambata la spovedit si ca ne-am impartasi duminical.

7. Prin spovedanie Dumnezeu ne iarta, insa impartasindu-ne suntem inaltati spre asemanarea cu Dumnezeu.