''Cat de multe inimi ale oamenilor intristati, singuri, abandonati, dispretuiti ori trecuti cu vederea nazuiesc catre un cuvant bun! Cat de multi oameni nefericiti, bolnavi, aflati in nenorociri si deznadajduiti inseteaza sa auda un cuvant mangaietor! Cuvantul bun nu are ca scop de a ului cu vesti nemaiauzite, de a descoperi lucruri senzationale, ci de a bucura inima, de a hrani sufletul, de a aprinde lumina intr-o casa plina de tristete.
Despre Arhiepiscopul Serafim (Sobolev) se stie ca, pe cand era copil, mergand la scoala, in mod regulat daruia unei batrane sarace un banut pe care il primea pentru gustare.Intr-o zi el a uitat sa ia de acasa banutul. Trecand pe langa sarmana femeie, ca intotdeauna, a bagat mana in buzunar, insa acolo nu era nimic. I-a venit greu si se simtea stanjenit. S-a apropiat de ea si i-a spus: 'Iarta-ma matusico, astazi nu am la mine nici un ban ca sa-ti dau! Uite, buzunarele mele sunt goale!' Si el si-a intors buzunarele pe dos innaintea ei. Batrana s-a induiosat, a inceput sa planga si i-a spus: 'Iti multumesc, copile! Tu mi-ai dat mai mult decat oricand prin vorba ta cea buna!'' ( Arhimandrit Serafim Alexiev )
|