Este imposibil sa facem bine celorlalti daca suntem saraci?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mi s-a intamplat mai demult sa trec impreuna cu un prieten pe langa un copilas care cersea. Eu i-am dat un banut, insa amicul meu nu avea bani la el. Si a intrat in vorba cu cersetorul, pe un ton foarte vesel: ce mai faci, cum iti merge si alte povesti... Am vazut ca i s-a luminat faţa copilului si ca vorbele amicului meu au contat practic mult mai mult decat leul pe care i l-am dat eu.

Eu am o trupa de puradei care fug dupa mine de cate ori ma vad.Sunt ca un card si ma inconjoara.Distractia nu snt banii pe care ii dau ci conversatia pe care o avem.Deseori ne intalnim de mai multe ori pe zi, dar le dau bani doar prima data dar ei tot vin dupa mine, unul mai zambaret ca altul.Sunt foarte grijuluii, ma intreaba tot felul de amabilitati iar eu stiu multe amanunte despre ei.Sunt fericita ca ii pot face bucurosi, asa cum spui si tu, mai mult cu atitudinea decat cu banii.

[Ana-Maria N]

''Cat de multe inimi ale oamenilor intristati, singuri, abandonati, dispretuiti ori trecuti cu vederea nazuiesc catre un cuvant bun! Cat de multi oameni nefericiti, bolnavi, aflati in nenorociri si deznadajduiti inseteaza sa auda un cuvant mangaietor! Cuvantul bun nu are ca scop de a ului cu vesti nemaiauzite, de a descoperi lucruri senzationale, ci de a bucura inima, de a hrani sufletul, de a aprinde lumina intr-o casa plina de tristete.

Despre Arhiepiscopul Serafim (Sobolev) se stie ca, pe cand era copil, mergand la scoala, in mod regulat daruia unei batrane sarace un banut pe care il primea pentru gustare.Intr-o zi el a uitat sa ia de acasa banutul. Trecand pe langa sarmana femeie, ca intotdeauna, a bagat mana in buzunar, insa acolo nu era nimic. I-a venit greu si se simtea stanjenit. S-a apropiat de ea si i-a spus: 'Iarta-ma matusico, astazi nu am la mine nici un ban ca sa-ti dau! Uite, buzunarele mele sunt goale!' Si el si-a intors buzunarele pe dos innaintea ei. Batrana s-a induiosat, a inceput sa planga si i-a spus: 'Iti multumesc, copile! Tu mi-ai dat mai mult decat oricand prin vorba ta cea buna!'' ( Arhimandrit Serafim Alexiev )

[Yasmina]

În prealabil postat de Melissa

Eu am o trupa de puradei care fug dupa mine de cate ori ma vad.Sunt ca un card si ma inconjoara.Distractia nu snt banii pe care ii dau ci conversatia pe care o avem.Deseori ne intalnim de mai multe ori pe zi, dar le dau bani doar prima data dar ei tot vin dupa mine, unul mai zambaret ca altul.Sunt foarte grijuluii, ma intreaba tot felul de amabilitati iar eu stiu multe amanunte despre ei.Sunt fericita ca ii pot face bucurosi, asa cum spui si tu, mai mult cu atitudinea decat cu banii.

Asta-i cu adevarat frumos,dupa mine alergau cainii de la bloc,dar si noi schimbam amabilitati :))

[Grabriella]

Sa daruim ce nu avem

"Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului:

- Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am.

Staretul ii raspunde:

- Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu."

M-a impresionat foarte mult aceasta pilda explicata de parintele Rafail Noica!
As vrea sa va spun o experienta in acest sens:

[Florin-Ionut]

Mi-am dat seama ca pe cat de usor gresim cu gandul sau cu cuvantul, la fel de usor facem si fapte bune chiar prin simplele ganduri pozitive, prin intentii bune, prin impulsuri de iubire chiar si neconcretizate material. Cred ca e atat de complex razboiul acesta nevazut intre bine si rau incat nu ne putem imagina! Iar ingerii din jurul nostru trebuie sa aiba mult de lucru, si aia rai, dar si aia buni... :)

[Grabriella]

Aveam o colega de birou cu probleme deosebite atât familiare cât și financiare cât și de boala.
Eu, de felul meu, sunt o fire introvertita, adică o singuratica cu probleme de comunicare, deoarece am crescut singura la părinti cu o biblioteca foarte bogata am fost rupta de realitate.Colega mea era la polul opus spunând mereu și la toți problemele ei. Efectul a fost ca era tot mai ridiculizata și evitata.Eu m-am implicat din ce în ce mai mult în aceasta relație.O ajutam în primul rând moral, sufletesc, dar și material. Îmi era din ce în ce mai draga și chiar mi-am făcut un scop în sine de a o ajuta. In fiecare zi aveam parca un mesaj special de incurajare. Relația s-a dezvoltat extraordinar. Ea ma percepea ca pe colacul ei de salvare, iar eu ma odihneam știind ca-i pot fi de folos.Cu cât o cunoșteam mai bine eram mai contrariata de caracterul acestei femei, mi se releva un comportament bizar, obsesiv, bolnav, destabilizat. Pe de o parte îmi spunea cât de mult crede ea în Dumnezeu, cât de mult a ajutat-o pe ea Dumnezeu, iar pe de alta parte se înverșuna pe destinul ei și pe toți ceilalți cu care intra în contact. Cu alte cuvinte era într-un continuu război atât cu Dumnezeu cât și cu semenii. Câtiva ani buni i-am fost cel mai apropiat sprijin, i-am fost sufletul pereche, o ascultam zile in sir si ani in sir, o mangaiam mereu, dar cu toate acestea nu suporta nici un fel sfat sau ajutor sufletesc de a se considera vinovata si a-si schimba gandirea si atitudinea nici fata de Dumnezeu si nici fata de oameni, deși eu vedeam ca toate aceste incercari sunt pentru ca ea sa-si schimbe gândirea si viata.Aveam o infinita răbdare pentru ca in acea vreme eu puneam toate defectele ei pe baza ortodoxiei, considerând-o o religie moarta si faceam totul sa-i aduc "Vestea Buna", adica Cuvantul Viu al Bibliei spre indreptare morala.
Socul meu cel mai mare a fost cand, dupa convertirea mea la Ortodoxie prin ajutorul ei( ea m-a chemat in Biserica Ortodoxa) s-a produs ruptura intre noi.
Vina mea a fost ca abia atunci, cunoscand minunea si frumusetea ortodoxiei, am inceput sa o judec, sa o condamn , sa incerc sa-i vorbesc ca de la egal la egal legat de exigenta Sfintilor Parinti in legatura cu pacatul si in special cu barfa si suspiciunea, neincrederea in Dumnezeu si urarea aproapelui.
Socul ei a fost extrem! S-a simtit pur si simplu atacata si a reactionat foarte virulent.Am devenit dusmanul ei nr. 1. Tot ceea ce am daruit pana atunci s-a sters definitiv, ba mai mult mi-am auzit toate vorbele si faptele rastalmacite si murdarite si am ajuns chiar sa fiu in pericol de a-mi pierde serviciul.
Cea mai grea scoala a mea a fost sa iert si sa-mi cer iertare.
Din acesta incercare am inteles un fapt extraordinar.
Tot ceea ce eu am daruit, fara nici un interes, fara gandul ca mi-ar fi putut inapoia ceva, am primit inapoi infinit mai mult.Am primit atat material cat mai ales spiritual .

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Grabriella

eu ma odihneam știind ca-i pot fi de folos.

Am ramas impresionat de frumusetea acestei simple propozitii, desprinsa parca din Sfanta Traditie de undeva.