Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Imi pare rau ca timpul nu prea imi permite un raspuns larg.

In primul rand, pantalonii au intrat relativ recent in uzul femeilor. Pana la inceputul sec. XX femeile NU purtau pantaloni, ci existau reguli stricte pt imbracamintea feminina si masculina, nu exista o confuzie privind rolurile sexuale (erau delimitate in amanunt).
Cu primul razboi mondial s-a acceptat recrutarea fortei de munca feminine in fabrici.. femeile muncitoare purtau salopete dar doar la locul de munca. Cu al doilea razboi, atat munca feminina in fabrici, cat si portul pantalonului la locul e munca s-a generalizat, dar purtarea pantalonilor in alte conditii decat in fabrica nu este admisa social (e considerata scandaloasa).
Unii designeri cum ar fi Coco Chanel si Andre Courreges au incercat introducearea pantalonilor in moda feminina, fara mare succes la acea vreme.

Ce este de inteles din acest lucru?
Pantalonii au fost acceptati cu schimbarea mentalitatii femeilor privind rolul si functia lor in societate. (Mai exact.. cu "revolutia sexuala" s-au raspandit si pantalonii). Mai clar: femeile poarta pantaloni de cand vor sa fie barbati in drepturi si stil de viata.
Nu este vorba de un simplu accesoriu vestimentar, ci este si simbol pt emanciparea femeii si iesirea ei din rolul traditional intemeiat pe morala crestina. Pantalonii sunt emblematici pt mentalitatea femeii post crestine.

(Si eu port pantaloni in general, mai ales iarna, dar tocmai pt ca stiu ce inseamna si care este istoria lor.. nu i-as purta in biserica, este necuviincios).

In plus: cand un barbat priveste o femeie in pantaloni din spate, privirea in cade exact pe..dos. Involuntar, nu ca este el un ciudat. S-au facut experimente.
Cand femeia poarta fusta, privirea barbatului urmareste linia fustei pana la capatul ei (genunchi, pantofi.. depinde de lungimea fustei). Privirea are alt traseu.

Cand femeia e privita din fata de un barbat, involuntar, acesta fixeaza privirea in zona pubiana. (rezultate experimentale). Cand are fusta, privirea lui urmareste conturul femeiii etc..

Asta e ff pe scurt. Concluzii nu mai trag.

Faptul ca pantalonii nu fac de asa mult timp parte din vestimentatia femeilor nu dovedeste ca ar fi indecent sau rau sa purtam pantaloni.
Nici faptul ca a existat acel curent feminist de gandire de care vorbesti.
In zilele noastre, a purta pantaloni, pentru o femeie, a devenit atat de firesc ca suna ridicol sa ii spui unei fete sa nu poarte pantaloni ca este imbracaminte de barbati, sau ca face pe barbatul si pe feminista inraita.

Sa zicem ca barbatii sunt atrasi de corpul femeii (mai mult decat reciproc) si formele prea exhibate il excita. Sau ii atrag privirea. Dar
1 Exista soiuri si soiuri de pantaloni; unii nu sunt atat de sexy. Si putem purta si o bluza lunga peste ei, saub o tunica (sunt la moda acum de altfel) daca ni se pare ca altfel ne-am exhiba formele prea tare.
2 Mi se pare ca se face o obsesie din despartirea stricta a tot ce tine de trup de Biserica. De ce la urma urmelor un trup normal facut de femeie sau barbat, imbracat decent dupa normele veacului in care traim, ar fi atat de socant in biserica? Poate pentu ca noi avem tendinta sa demopnizam tot ce tine de sexualitate chiar de departe?
Sigur ca ni se spune ca trebuie sa ne pazim gandurile si privirile. Dar asta este valabil pentru orice fel de imbracaminte, nu numai cea care arata formele trupului. Pana la urma, atractia sexuala tine de alte lucruri decat de aceste detalii vestimentare. Daca cineva vrea sa atraga, o va face oricum imbracata, iar daca un barbat nu isi domina instinctele libidinoase (dfaca sunt), nu si le va domnina nici daca nu vede nici o glezna dezvelita.