Despre viclenia sectantilor

[dianagroza]

Sfânta Scriptura ne arată că „dragostea nu cade niciodată”' (I Cor. 13, 8), deci manifestarea dragostei nu poate fi oprită de moarte.
Cei care tăgăduiesc folosul rugăciunilor pentru morţi, tăgăduiesc, de fapt, porunca iubirii faţă de Hristos, căci dragostea faţă de cineva nu se opreşte la piatra mormântului, după cum ne arată clar însăşi Sfânta Scripturã, când relatează venirea femeilor mironosiţe la mormântul Domnului. Evangheliile ne arată cum Domnul a ascultat şi a îndeplinit dorinţa celor care s-au rugat pentru cei morţi: învierea fiicei lui Iair (Luca 8,41), şi învierea lui Lazăr (Ioan 11, 21-22).
În Vechiul Testament, David prorocul şi poporul care era cu el „au plâns şi s-au tânguit, şi au postit până seara după Saul şi după Ionatan, după poporul Domnului şi după casa lui Israel, care căzuse de sabie”' (II Regi 1, 11-12). Tobit îl îndeamnă pe fiul său: „'Fii darnic cu pâinea şi cu vinul la mormântul celor drepţi!” (Tobit 4, 17).