Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

Majoritatea oamenilor sunt atat de complet identificati cu vocea din mintea lor - curentul neintrerupt de ganduri involuntare si compulsive si emotiile care le insotesc - incat am putea spune ca sunt posedati de minte. Inconstienta spirituala ia nastere atunci cand mintea pune complet stapanire pe Fiinta din tine.

Ce este mintea egocentrica? Cata vreme esti complet inconstient, iei ganditorul drept ceea ce esti tu cu adevarat. O numim egocentrica deoarece fiecare gand - fiecare amintire, interpretare, parere, punct de vedere, concept, reactie, emotie contin un sentiment de sine, de eu (ego).Aceasta este inconstienta, din punct de vedere spiritual vorbind.

Gandirea, continutul mintii este desigur conditionat de trecut: educatia pe care ai primit-o, mediul familial si cultural, religia din care faci parte si altele. Nucleul central al intregii tale activitati mentale consta in anumite ganduri, emotii si moduri de reactie, repetitive si persistente cu care te identifici cel mai mult. Aceasta entitate este insusi egoul.
Dupa cum am vazut, atunci cand spui "eu", cel care vorbeste in majoritatea cazurilor este egoul, nu tu. El este plamadit din gand si emotie, dintr-un manunchi de amintiri cu care te identifici in termeni de "eu si povestea mea", din roluri pe care le-ai deprins si le joci fara sa stii, din identificare la nivel de colectivitate (nationalitate, religie, rasa, clasa sociala sau crez politic). Egoul implica de asemenea identificari personale, nu doar cu posesiuni, ci si cu opinii, aspect exterior, resentimente pe termen lung sau conceptia despre sine insusi ca fiind mai bun sau nu la fel de bun ca altii, ca fiind un om de succes sau un ratat.
Continutul egoului variaza de la o persoana la alta, dar in fiecare ego se regaseste aceeasi structura. Cu alte cuvinte: egourile difera doar la suprafata.

Ori de cate ori sesizezi vocea gandurilor fara oprire, vei realiza, de asemenea, ca nu esti vocea, ci acela care este constient de ea. De fapt, esti constiinta care constientizeaza acea voce. In fundal este constiinta; in prim-plan este vocea, ganditorul. In acest mod te eliberezi de ego, de mintea neobservata. In momentul in care constientizezi egoul, acesta nu mai este in adevaratul sens al cuvantului egoul, ci doar un sablon mental vechi, conditionat. Egoul implica absenta constientizarii. Constiinta si egoul nu pot exista laolalta.
Nu trebuie sa iti impui faptul de a renunta la ego ca nu vei reusi. Cu orice te vei lupta mai rau vei consolida. Doar fiind constient egoul moare de la sine.

A fi corect si a proceda gresit;
Atat plangerea, cat si atitudinea critica si reactivitatea ii intaresc egoului sentimentul de ingradire si separare de care depinde supravietuirea sa. Dar acestea intaresc egoul si in alt mod, dandu-i un sentiment de superioritate pe seama caruia prospera. S-ar putea ca procesul sa nu fie evident in prima modalitate, cea prin care, plangandu-te, sa spunem, de aglomeratia din trafic, politicieni, bogatii cei lacomi, somerii lenesi, barbati sau femei, religii diferite si concepte, capeti un sentiment de superioritate. Iata cum se intampla: atunci cand te plangi ai, in mod implicit, dreptate, iar persoana sau situatia de care te plangi sau impotriva careia reactionezi greseste sau este gresita.
Nimic nu intareste egoul mai mult decat sentimentul de a avea dreptate. A avea dreptate inseamna a te identifica cu o pozitie mentala - un punct de vedere, o opinie, o judecata, o interpretare. Pentru a avea dreptate, trebuie, desigur, ca altcineva sa se insele, de aceea egoul adora sa prezinte greselile altora pentru ca el sa aiba dreptate. Altfel spus, simti nevoia sa vorbesti despre greselile celorlalti pentru a-ti consolida sentimentul de sine.

Te poti plange si poti reactiona nu doar impotriva unei persoane, ci si a unei situatii, ideea implicita fiind intotdeauna ca "nu ar fi trebuit sa se intample asa ceva".
Nutrind convingerea ca ai dreptate, te plasezi intr-o pozitie imaginara de superioritate morala in raport cu persoana sau situatia judecata si gasita inadecvata. Dupa acest sentiment de superioritate tanjeste egoul si prin el se amplifica.

Adevarul: relativ sau absolut?
Dincolo de taramul faptelor simple si verificabile, certitudinea ca "eu am dreptate; tu gresesti" reprezinta un element periculos in relatiile personale si in interactiunile dintre natiuni, triburi, religii si asa mai departe.
Dar daca credinta "eu am dreptate; tu gresesti" este una dintre modalitatile prin care egoul se consolideaza, daca a va da voua dreptate si a-i acuza pe ceilalti de eroare reprezinta o disfunctie mentala care perpetueaza separarea si conflictul dintre fiintele umane, inseamna ca nu se poate spune ca exista comportamente bune si comportamente gresite, actiuni sau credinte bune ori gresite? Si n-ar fi atunci vorba despre acel relativism moral pe care unele dintre invataturile crestine contemporane il vad ca pe cel mai mare rau al timpurilor noastre?

Nu exista decat un singur Adevar absolut, iar toate celelalte adevaruri provin din el. Cand veti gasi acel Adevar, actiunile voastre vor fi conforme cu el. Actiunile oamenilor pot reflecta adevarul sau pot reflecta iluzia. Poate fi adevarul exprimat in cuvinte? Da, dar cuvintele nu sunt, desigur, totuna cu el. Ele doar indica spre el.
Adevarul este inseparabil de ceea ce esti tu, pentru ca tu esti Adevarul. Daca il vei cauta in alta parte te vei amagi de fiecare data. Insasi Fiinta ta este Adevarul. Este exact ceea ce Iisus a incercat sa transmita cand a spus: "Eu sunt calea, adevarul si viata." El vorbea despre cel mai launtric Eu Sunt, identitatea esentiala a fiecarei forme de viata; intoarcerea la Creator, prin amintirea ca esti parte din Creator. Este viata care e unul si acelasi lucru cu tine. Atunci cand suntem in legatura cu acea dimensiune din interiorul nostru - si a fi in legatura cu ea reprezinta starea noastra fireasca, nu vreo realizare miraculoasa - toate actiunile si relatiile noastre vor reflecta unitatea cu intreaga viata pe care o simtim adanc inauntrul nostru. Aceasta este iubirea. Legile, poruncile, regulile si normele sunt necesare pentru cei care sunt separati de Adevarul din interiorul lor, de ceea ce sunt ei in realitate.