Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Domnule Tangun, recunosc ca ati ajuns la o adancime a cugetarii demna de invidiat. Totusi, parerea mea, e ca nu ati atins inca adancimea maxima. Va aflati in apropierea ei dar nu ati atins-o. Ultimul principiu pe care l-ati atins este PACEA. Pace pe care o numiti pacea lui Dumnezeu si bucuria ce izvoreste din ea. E adevarat ca exista acest principiu si ca el este foarte adanc. Dar exista unul si mai adanc si acela e cel ce da SENS Fiintei. Va las placerea de a-l descoperi singur. Daca pacea ar fi ultimul principiu, asa cum transpare din viziunea expusa de dvs, atunci, intr-adevar, Nemanifestul este Sensul, si nu Fiinta. Atunci nemanifestarea e mai "buna", adica ar avea mai mult sens, decat manifestarea, caci manifestarea presupune forma si dualitate, iar dualitatea instabilitate si, deci, ciclicitate. Nemanifestul ar trebui, cu adevarat, sa nu se manifeste. Or, el totusi se manifesta. Asta inseamna ca altul trebuie sa fie SENSUL ULTIM. Nu pacea, nu linistea, nu nonactiunea, nu nemanifestul. Ci altceva, mai adanc si mai plin de sens decat pacea. Mai faceti un pas in adancime si il veti gasi.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca dizolvi si ultimele picaturi de personalitate din tine, intelegi ca Sensul Fiintei este insasi Fiinta. Sensul vietii este insasi Viata si bucuria ei. Atata timp cat vrei sa dai un sens Vietii la nivel mental, nu vei reusi. Mintea nu poate sa perceapa bucuria Fiintei si nici nu poate da un sens Vietii. De aceea tot ceea ce exista la nivel mental, este efemer. Acesta este sensul mortii. Moartea iti poate lua mintea, si corpul, si tot ceea ce ai crezut tu ca esti, dar nu iti poate lua Viata. Moartea este opusul nasterii, pentru ca Viata nu are opus. Dar, desigur, este necesar sa traiesti acestea si sa iti trezesti constiinta, ca sa poti ajunge la bucuria de a fiinta. In ultima instanta trebuie sa pierzi si personalitatea, si atunci ce va mai ramane din tine? Va ramane Viata care are ca sens insasi Viata eterna si bucuria. Acesta este scopul ultim. Dar nu poti ajunge la el decat atunci cand in tine se aseaza pacea.
Distruge-ti personalitatea si tot ceea ce crezi ca esti, ca sa poti elibera Fiinta si bucuria ei.


Nu uita ca felul in care percepi lumea este o reflectare a starii tale de constiinta. Nu esti separat de ea si nu exista nicio lume obiectiva in afara ei. In fiecare moment constiinta ta creeaza lumea in care traiesti. Atunci cand credeti, la un nivel profund, in separare si lupta pentru supravietuire, vedeti aceasta credinta reflectata peste tot in jur si perceptiile voastre sunt guvernate de nevoia de a da un sens Vietii, sau de frica, frica de moarte etc. Locuiti intr-o lume a mortii si a corpurilor care se lupta, se omoara si se devoreaza unele pe altele.
Nimic nu este asa cum pare a fi. Lumea pe care o creati si o vedeti prin mintea care creeaza sinele fals poate parea un loc extrem de imperfect, chiar o "vale a plangerii". Dar indiferent ce anume percepeti, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis.
Este felul in care constiinta voastra interpreteaza si interactioneaza cu dansul energiei moleculare din univers. Aceasta energie este materia bruta a asa-numitei realitati fizice. O vedeti in termenii corpurilor, nasterii si mortii sau ca pe o batalie pentru supravietuire. Este posibil un numar infinit de interpretari complet diferite, de lumi complet diferite si de fapt chiar exista - toate depind de constiinta care percepe. Fiecare fiinta este un punct focal al constiintei si fiecare astfel de punct focal isi creeaza propria lume, desi toate lumile sunt conectate. Fiintele cu o constiinta inalta, care sunt constiente de legatura lor cu Sursa si cu celelalte fiinte si lucruri, ar locui intr-o lume care voua vi s-ar parea un rai - si totusi toate lumile sunt, in final, una singura.

Bucuria Fiintarii
Nefericirea sau negativitatea reprezinta o boala pe planeta noastra. Ceea ce este poluarea la nivel exterior, este negativitatea in plan interior. Este prezenta pretutindeni, nu doar in cazul oamenilor care nu au indeajuns, ci chiar mai mult in cazul celor care au mai mult decat suficient. Cei cu personalitate se identifica si mai profund cu forma, se pierd mai mult in continut, cad mai usor in capcana egoului. Cine nu ii lasa sa inteleaga ca sensul vietii este chiar insasi viata? Egoul sau sinele personalitatii. Oamenii cred ca sensul lor depinde de ceea ce se intampla, adica depinde de forma. Ei nu realizeaza ca intamplarea reprezinta lucrul cel mai instabil din univers, mereu supus schimbarii.

In viziunea lor,ca si a ta de altfel, Sensul Fiintei este ori tulburat de ceva ce s-a intamplat si n-ar fi trebuit sa se intample, ori incomplet pentru ca ceva ar trebui sa se intample, si nu s-a intamplat inca. In acest fel, ratezi perfectiunea mai profunda inerenta Vietii insesi, o perfectiune ce intotdeauna exista deja, dincolo de ceea ce se intampla sau nu se intampla, dincolo de forma. Accepta momentul prezent si gasesti perfectiunea aceea mai adanca decat orice forma si neatinsa de timp.

Bucuria Fiintarii, care este singura fericire adevarata, nu poate ajunge la voi prin intermediul niciunei forme, forme mentale, realizari, persoane sau eveniment - prin nimic din cele ce se intampla. Bucuria aceea nu poate veni la voi - niciodata. Ea izvoraste din dimensiunea fara de forma din interiorul vostru, din constiinta insasi; astfel, este una cu ceea ce sunteti.

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

Daca dizolvi si ultimele picaturi de personalitate din tine, intelegi ca Sensul Fiintei este insasi Fiinta. Sensul vietii este insasi Viata si bucuria ei. Atata timp cat vrei sa dai un sens Vietii la nivel mental, nu vei reusi. Mintea nu poate sa perceapa bucuria Fiintei si nici nu poate da un sens Vietii. De aceea tot ceea ce exista la nivel mental, este efemer. Acesta este sensul mortii. Moartea iti poate lua mintea, si corpul, si tot ceea ce ai crezut tu ca esti, dar nu iti poate lua Viata. Moartea este opusul nasterii, pentru ca Viata nu are opus. Dar, desigur, este necesar sa traiesti acestea si sa iti trezesti constiinta, ca sa poti ajunge la bucuria de a fiinta. In ultima instanta trebuie sa pierzi si personalitatea, si atunci ce va mai ramane din tine? Va ramane Viata care are ca sens insasi Viata eterna si bucuria. Acesta este scopul ultim. Dar nu poti ajunge la el decat atunci cand in tine se aseaza pacea.
Distruge-ti personalitatea si tot ceea ce crezi ca esti, ca sa poti elibera Fiinta si bucuria ei.


Nu uita ca felul in care percepi lumea este o reflectare a starii tale de constiinta. Nu esti separat de ea si nu exista nicio lume obiectiva in afara ei. In fiecare moment constiinta ta creeaza lumea in care traiesti. Atunci cand credeti, la un nivel profund, in separare si lupta pentru supravietuire, vedeti aceasta credinta reflectata peste tot in jur si perceptiile voastre sunt guvernate de nevoia de a da un sens Vietii, sau de frica, frica de moarte etc. Locuiti intr-o lume a mortii si a corpurilor care se lupta, se omoara si se devoreaza unele pe altele.
Nimic nu este asa cum pare a fi. Lumea pe care o creati si o vedeti prin mintea care creeaza sinele fals poate parea un loc extrem de imperfect, chiar o "vale a plangerii". Dar indiferent ce anume percepeti, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis.
Este felul in care constiinta voastra interpreteaza si interactioneaza cu dansul energiei moleculare din univers. Aceasta energie este materia bruta a asa-numitei realitati fizice. O vedeti in termenii corpurilor, nasterii si mortii sau ca pe o batalie pentru supravietuire. Este posibil un numar infinit de interpretari complet diferite, de lumi complet diferite si de fapt chiar exista - toate depind de constiinta care percepe. Fiecare fiinta este un punct focal al constiintei si fiecare astfel de punct focal isi creeaza propria lume, desi toate lumile sunt conectate. Fiintele cu o constiinta inalta, care sunt constiente de legatura lor cu Sursa si cu celelalte fiinte si lucruri, ar locui intr-o lume care voua vi s-ar parea un rai - si totusi toate lumile sunt, in final, una singura.

Bucuria Fiintarii
Nefericirea sau negativitatea reprezinta o boala pe planeta noastra. Ceea ce este poluarea la nivel exterior, este negativitatea in plan interior. Este prezenta pretutindeni, nu doar in cazul oamenilor care nu au indeajuns, ci chiar mai mult in cazul celor care au mai mult decat suficient. Cei cu personalitate se identifica si mai profund cu forma, se pierd mai mult in continut, cad mai usor in capcana egoului. Cine nu ii lasa sa inteleaga ca sensul vietii este chiar insasi viata? Egoul sau sinele personalitatii. Oamenii cred ca sensul lor depinde de ceea ce se intampla, adica depinde de forma. Ei nu realizeaza ca intamplarea reprezinta lucrul cel mai instabil din univers, mereu supus schimbarii.

In viziunea lor,ca si a ta de altfel, Sensul Fiintei este ori tulburat de ceva ce s-a intamplat si n-ar fi trebuit sa se intample, ori incomplet pentru ca ceva ar trebui sa se intample, si nu s-a intamplat inca. In acest fel, ratezi perfectiunea mai profunda inerenta Vietii insesi, o perfectiune ce intotdeauna exista deja, dincolo de ceea ce se intampla sau nu se intampla, dincolo de forma. Accepta momentul prezent si gasesti perfectiunea aceea mai adanca decat orice forma si neatinsa de timp.

Bucuria Fiintarii, care este singura fericire adevarata, nu poate ajunge la voi prin intermediul niciunei forme, forme mentale, realizari, persoane sau eveniment - prin nimic din cele ce se intampla. Bucuria aceea nu poate veni la voi - niciodata. Ea izvoraste din dimensiunea fara de forma din interiorul vostru, din constiinta insasi; astfel, este una cu ceea ce sunteti.

Nu, n-ati inteles inca. Eu nu vorbesc de minte, aici sunt de acord cu dvs ca nu mintea e cea care gaseste SENSUL. SENSUL e mai adanc decat mintea, dar e mai adanc si decat PACEA si el nu se cauta cu mintea. De acord si cu faptul ca singura care il percepe este CONSTIINTA si nu egoul. Iar constiinta este situata pe axul adancimii fiintei, dincolo de gandire. Mai incercati.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Nu, n-ati inteles inca. Eu nu vorbesc de minte, aici sunt de acord cu dvs ca nu mintea e cea care gaseste SENSUL. SENSUL e mai adanc decat mintea, dar e mai adanc si decat PACEA si el nu se cauta cu mintea. De acord si cu faptul ca singura care il percepe este CONSTIINTA si nu egoul. Iar constiinta este situata pe axul adancimii fiintei, dincolo de gandire. Mai incercati.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ceva nu este corect in ceea ce afirmi, pentru ca eu spun despre Sensul Fiintei si a Vietii ca sens ultim si bucuria ei, descriind pacea interioara ce te apropie de Fiinta, iar tu spui altceva sau in oarecare masura,ceva asemanator cu ceea ce spun eu.
Voi continua in cele ce urmeaza(dar nu acum,poate maine), cu unele explicatii la cum te poti elibera de acest tip de ego, de fapt si de ultima picatura egocentrista.

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

Ceva nu este corect in ceea ce afirmi, pentru ca eu spun despre Sensul Fiintei si a Vietii ca sens ultim si bucuria ei, descriind pacea interioara ce te apropie de Fiinta, iar tu spui altceva sau in oarecare masura,ceva asemanator cu ceea ce spun eu.
Voi continua in cele ce urmeaza(dar nu acum,poate maine), cu unele explicatii la cum te poti elibera de acest tip de ego, de fapt si de ultima picatura egocentrista.

Acum esti pe aproape. Tu vorbesti despre pacea interioara ca fiind sensul sau starea care te apropie cel mai mult de Fiinta si Viata, iar eu spun ca sub acest sens sau stare, al pacii si bucuriei, se ascunde un altul si mai adanc. Deci nu-l neg pe al tau, dar adaug un sens mai adanc si pe acesta trebuie sa-l constientizezi. Acela e adevaratul SENS. Daca pacea si linistea ar fi ultimul sens atunci Nemanifestatul nu s-ar manifesta. Dar el se manifesta! Deci exista un sens mai adanc decat pacea si linistea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Acum esti pe aproape. Tu vorbesti despre pacea interioara ca fiind sensul sau starea care te apropie cel mai mult de Fiinta si Viata, iar eu spun ca sub acest sens sau stare, al pacii si bucuriei, se ascunde un altul si mai adanc. Deci nu-l neg pe al tau, dar adaug un sens mai adanc si pe acesta trebuie sa-l constientizezi. Acela e adevaratul SENS. Daca pacea si linistea ar fi ultimul sens atunci Nemanifestatul nu s-ar manifesta. Dar el se manifesta! Deci exista un sens mai adanc decat pacea si linistea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cred ca nu ai citit tot de aceea nu ai observat ca le iau pe toate pe rand, le-am si numerotat ca sa se inteleaga. Trebuie sa se inteleaga mai intai ce este pacea, ca sa poti sa intri adanc in Fiinta. Trebuie data o explicatie fiecarei stari, doar asa se poate ajunge la intelegere. Ori nu ai citit tot ori nu ai rabdare si te grabesti ori ai inteles gresit.

Tu spui acum sunt pe aproape...aproape de ce? Pai eu asta am spus de la bun inceput, ca pacea si linistea sunt stari ce te apropie de Fiinta, si ca SENSUL cel mai profund este insasi Fiintarea, Viata. Nemanifestul nu se manifesta (deformezi adevarul). Nemanifestul EXISTA in spatele formelor care se manifesta... Nemanifestul este SPATIUL care exista lasand formele sa umple acest spatiu. Daca nu intelegi aceasta, vei cauta un alt sens mai "profund" decat Fiinta, Viata insasi, EXISTENTA.

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

Cred ca nu ai citit tot de aceea nu ai observat ca le iau pe toate pe rand, le-am si numerotat ca sa se inteleaga. Trebuie sa se inteleaga mai intai ce este pacea, ca sa poti sa intri adanc in Fiinta. Trebuie data o explicatie fiecarei stari, doar asa se poate ajunge la intelegere. Ori nu ai citit tot ori nu ai rabdare si te grabesti ori ai inteles gresit.

Tu spui acum sunt pe aproape...aproape de ce? Pai eu asta am spus de la bun inceput, ca pacea si linistea sunt stari ce te apropie de Fiinta, si ca SENSUL cel mai profund este insasi Fiintarea, Viata. Nemanifestul nu se manifesta (deformezi adevarul). Nemanifestul EXISTA in spatele formelor care se manifesta... Nemanifestul este SPATIUL care exista lasand formele sa umple acest spatiu. Daca nu intelegi aceasta, vei cauta un alt sens mai "profund" decat Fiinta, Viata insasi, EXISTENTA.

Bun, deci inteleg ca le iei pe rand. Am rabdare, nu-i problema. Poate e doar o neintelegere. Totusi, te asigur ca imi sunt familiare cele de care vorbesti (poate le-am mai uitat putin, deh varsta!), in cautarile mele am trecut pe aici pe unde esti tu. E drept ca nu m-am oprit aici, am cautat mai adanc si am gasit o adancime si mai mare decat cea pe care o expui aici. Dar, posibil sa nu-ti fi terminat expunerea si de aceea sa mi se para ca n-ai ajuns si tu la ea. Pana atunci, totusi, pun o intrebare: daca Nemaifestul nu se manifesta, atunci ce face ca Viata sa se manifeste?
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Pana atunci, totusi, pun o intrebare: daca Nemaifestul nu se manifesta, atunci ce face ca Viata sa se manifeste?
Har, smerenie si jertfa de sine.

Inainte de toate, nu incerca sa te atasezi de cuvinte. Daca incerci asta inseamna ca incerci sa intelegi Viata printr-un proces mental.Trairea apare atunci cand in fluxul gandirii intervine o pauza, adusa de Constiinta, si nu o forma de subgandire specifica animalelor.
Ca sa poti "intelege" viata, este necesara transcederea mintii rigide.

Cuvantul "Nemanifest" incearca, printr-o definire negativa, sa exprime Ceea ce nu poate fi spus, gandit sau imaginat. Cuvantul "Nemanifest" indica ceea ce <este> spunand ceea ce <nu> este. Cuvantul "Fiinta" incearca acelasi lucru, dar printr-o definire pozitiva. Totusi cuvintele raman doar niste indicatoare mentale asa ca nu incerca sa te atasezi de ele.
Nemanifestul este acelasi lucru cu Viata. Dar Viata nu este forma care se manifesta pentru ca Viata nu se manifesta, Viata EXISTA. De aceea "viata" care se manifesta este inseparabila de moarte, este ceva efemer care are inceput si sfarsit iar asta trebuie sa constientizezi.

De asemenea Viata este constiinta pura care este separata de lumea formei. Viata nu este corpul exterior animat. Viata este corpul interior lipsit de forma. Corpul interior este legatura ta cu Nemanifestul din spatele formei tale care se manifesta. In cele mai profunde aspecte ale sale corpul interior chiar este Nemanifestul: Sursa din care se revarsa constiinta.
Constiinta corpului interior este amintirea constientizata a originii sale si intoarcerea la Sursa. Tot ceea ce se separa de Sursa inseamna dualitate: nastere si moarte.

Cheia pentru a avea radacini interioare adanci este de a te afla mereu in legatura cu corpul tau interior - a il simti in orice moment. Acest sentiment se va adanci rapid si iti va transforma viata. Cu cat va constientizati mai mult corpul interior, cu atat frecventa sa vibratorie va fi mai inalta, ca o lumina ce devine mai intensa pe masura ce intoarceti mai mult un buton. La acest nivel superior de energie, negativismul nu poate sa va mai afecteze si tindeti sa atrageti noi situatii care sa reflecte aceasta frecventa superioara. Daca va mentineti atentia asupra corpului interior cat mai mult posibil, veti ramane ancorat in clipa de fata. Nu va veti pierde in lumea exterioara si nici in propria gandire.
Prezenta este constiinta retrasa din gandire. Cine opereaza aceasta retragere? Tu faci asta. Iar pentru ca in esenta esti constiinta, putem la fel de bine sa spunem ca este o trezire a constiintei din visul formei. Forma se manifesta pentru a atinge constiinta Vietii nemanifeste.

Sinele fals nu te lasa sa Vietuiesti, el iti da senzatia de "nevoie de a avea o relatie cu tine insuti". Aceasta este ciclul viata-moarte. De ce este neaparat necesar sa ai o relatie cu tine insuti? De ce nu poti pur si simplu sa fii tu insuti? Cand aveti o relatie cu voi, va impartiti in doua: "eu" si "eu insumi", subiect si obiect. Aceasta dualitate creata de minte este cauza principala a problemelor si a conflictelor din viata. In starea de iluminare, sunteti voi insiva - "voi" si "sinele vostru" fuzioneaza. In aceasta stare, nu va criticati, nu va plangeti de mila, nu sunteti mandri de voi, nu va iubiti, nu va urati s.a.m.d. Ruptura produsa de constiinta autoreflexiva se repara, iar blestemul ei este inlaturat. Nu exista niciun "sine" pe care sa fie nevoie sa-l aparati, sa-l protejati sau sa-l hraniti. Cand ati atins un anumit nivel de dezvoltare spirituala, exista o singura relatie pe care nu o mai aveti: relatia cu sine. Odata ce ati renuntat la ea, toate celelalte relatii vor fi relatii de iubire.