Mai bine cu fratele în iad decât în ceruri fără el!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Da, ai sesizat bine, draga Florine, greseala mea de exprimare. De fapt, ceea ce ai afirmat tu este exprimarea corecta si este limita peste care ratiunea nu cred ca poate urca, ca si generozitate zic. Sa te vezi ultimul care se mantuie e limita superioara a generozitatii ratiunii. Ii doresti pe toti mantuiti dar nu renunti la mantuirea ta, chiar daca o vezi pe ultimul loc. Dar observa, te rog, ca dragostea de care se face vorbire aici trece si de aceasta limita, si spune ca daca cel de langa mine nu se mantuie atunci prefer sa merg cu el in iad decat sa ma mantui fara el. Intelegi diferenta? E enorma. Sa renunti la mantuirea ta pentru cel de langa tine care nu se poate mantui depaseste cadrul rational si intra intr-o alta categorie, deasupra ratiunii, in zona dragostei mai presus de fire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

"7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si
daca au intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul cu mestesugul si
indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea,
aflandu-l pe el fratele, i-a zis: sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.
Acesta a zis: eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant,
s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine?
El a oftat si i-a spus, zicand: eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de
mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu
tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si
deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:
frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea
dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si
Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers
la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea
lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu
dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand
Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat
pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si
l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a
gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este
dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea
fratelui sau."