Mai bine cu fratele în iad decât în ceruri fără el!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

...caci ratiunea iti spune ca trebuie sa te mantuiesti tu mai intai...

Nu ar trebui să spună aşa ceva raţiunea nimănui. Raţiunea ar trebui să zică: să ne mîntuim cu toţii, iar eu la urmă de tot, pe ultimul loc rămas liber lîngă poarta Raiului.

Mintea mea înţelege totuşi că unii oameni sînt atît de decăzuţi comportamental (fără să mai zic nimic de credinţă...) încît nu cred că le-ar plăcea Raiul Lui Hristos, unde este dragoste, pace şi comuniune în armonie. În consecinţă, Iadul este un loc pregătit pentru sărmanii aceştia, deşi nimeni nu le doreşte să ajungă acolo. Sunt sigur că Dumnezeu face tot posibilul să-i mîntuiască (de cel rău), respectîndu-le voinţa. Dar alegerea este numai şi numai a lor! Atît!

[MariS_]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu ar trebui să spună aşa ceva raţiunea nimănui. Raţiunea ar trebui să zică: să ne mîntuim cu toţii, iar eu la urmă de tot, pe ultimul loc rămas liber lîngă poarta Raiului.

Da, ai sesizat bine, draga Florine, greseala mea de exprimare. De fapt, ceea ce ai afirmat tu este exprimarea corecta si este limita peste care ratiunea nu cred ca poate urca, ca si generozitate zic. Sa te vezi ultimul care se mantuie e limita superioara a generozitatii ratiunii. Ii doresti pe toti mantuiti dar nu renunti la mantuirea ta, chiar daca o vezi pe ultimul loc. Dar observa, te rog, ca dragostea de care se face vorbire aici trece si de aceasta limita, si spune ca daca cel de langa mine nu se mantuie atunci prefer sa merg cu el in iad decat sa ma mantui fara el. Intelegi diferenta? E enorma. Sa renunti la mantuirea ta pentru cel de langa tine care nu se poate mantui depaseste cadrul rational si intra intr-o alta categorie, deasupra ratiunii, in zona dragostei mai presus de fire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Da, ai sesizat bine, draga Florine, greseala mea de exprimare. De fapt, ceea ce ai afirmat tu este exprimarea corecta si este limita peste care ratiunea nu cred ca poate urca, ca si generozitate zic. Sa te vezi ultimul care se mantuie e limita superioara a generozitatii ratiunii. Ii doresti pe toti mantuiti dar nu renunti la mantuirea ta, chiar daca o vezi pe ultimul loc. Dar observa, te rog, ca dragostea de care se face vorbire aici trece si de aceasta limita, si spune ca daca cel de langa mine nu se mantuie atunci prefer sa merg cu el in iad decat sa ma mantui fara el. Intelegi diferenta? E enorma. Sa renunti la mantuirea ta pentru cel de langa tine care nu se poate mantui depaseste cadrul rational si intra intr-o alta categorie, deasupra ratiunii, in zona dragostei mai presus de fire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

"7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si
daca au intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul cu mestesugul si
indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea,
aflandu-l pe el fratele, i-a zis: sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.
Acesta a zis: eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant,
s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine?
El a oftat si i-a spus, zicand: eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de
mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu
tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si
deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:
frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea
dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si
Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers
la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea
lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu
dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand
Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat
pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si
l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a
gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este
dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea
fratelui sau."

http://www.crestinortodox.ro/pilda-z...ele-99192.html

Un tanar l-a intrebat pe un batran calugar:
- Ce inseamna, parinte, "mai mare dragoste nu este, decat sa isi puna cineva viata pentru prietenul sau" ?
- Fiule, zise batranul, daca auzi ca un altul, aproapele tau, spune despre tine cuvinte de ocara sau te jigneste si ai putea sa-i raspunzi si tu la fel, dar nu o faci, ci dimpotriva, te silesti sa rabzi si sa nu rasplatesti raul cu rau, atunci iti pui viata pentru aproapele tau.

[glykys]

Se spune ca in rai nu suntem primiti singuri, ci trebuie sa venim cu cineva de mana. E si o poeyie tare frumoasa a lui Vociulescu, care exprima acest inteles, despre o raza de soare care se intorcea in cer, invinsa si singura, dar pe care Hristos o primeste in rai singura si datoare, ci ii cere sa isi ia puteri noi, sa se intoarca pe pamant si sa ii aduca si pe altii cu ea. E sublima, mi se pare o alegorie a sufletului omenesc:


"Tu vii aicea singura si-nvinsa?

Grai cel vesnic nevazutul Tata

Tu fugi de teama de a nu fii stinsa?

Dar cand s-a stins lumin-adevarata?!



De te-am trimis in lumile-nvrajbite

Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi:

Ca pe-un manunchi de raze impletite

Eu te-asteptam s-aduci pe toti la noi!



Dintr-un biet sambur nabusit in fasa,

Din scapararea unei minti senine

Sa fii crescut o mare uriasa,

Sa porti pamantul insusi pan la Mine!



Plangand stinghera si tremuratoare,

C-ai fost infranta vii sa-mi dai de stire?

Nu te primesc saraca si datoare!

Cui ai lasat bogata mostenire?!"



Mergand apoi spre raza-mbarbatata

I-a sarutat obrajii amandoi:

"Copila mea, fii binecuvantata,

Ia-ti deci puteri si-ntoarce-te-napoi!



Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina

Sa-l paraseasca ostile ceresti,

Tu sa ramai, ca tu esti doar lumina

Si nu traiesti decat cand stralucesti!"


Toata poezia - http://www.autorii.com/scriitori/vas...rului-text.php