Un comunicat de la Patriarhia Ierusalimului in legatura cu PF Daniel

[vsovivi]

În prealabil postat de dobrin7m

Sensul adanc al Scripturii este atat de greu de patruns de unii incat oricat s-ar sforta raman la suprafata. Si cum sa nu fie asa cand la intelegerea ei se folosesc de propria minte sau de invataturi eretice.
De multe ori, in invataturile eretice, apare interpretarea Scripturii adlitteram. Scrie sa spalam picioarele? asa sa facem. Fara sa patrunda in intelesul tainic si adevarat al Cuvantului lui Dumnezeu. Sigur, spalam picioarele aproapelui daca nu poate. Din dragoste o facem . Cum sa nu. Dar aceasta pilda ne invata smerenia.
Sfintii apostoli la randul lor, trebuiau sa invete smerenia. Si cum sa invete smerenia decat invatand limpede sa se socoata atat de prejos in slava fata de altii, incat sa se aseze si in rol de slujitori fata de ei si sa nu se fereasca de-a implini si o slujire cuvenita slugii, prin spalarea picioarelor fratilor, si de-a se incinge in acest scop cu un stergar. Cat de mult este apreciata aceasta ca o slujire de sclav intre obiceiurile lumii acesteia este clar. Deci Hristos S-a facut un exemplu de modestie si de cugetare smerita pentru toti oamenii, nu numai pentru ucenici. De aceea si dumnezeiescul Pavel, luandu-L ca model, indeamna la aceasta, zicand: "Gandul acesta sa fie in voi, care era si in Hristos Iisus" (Filip. 2, 5); si iarasi: "Cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi" (Filip. 2, 3). Caci legea iubirii si a armoniei intre suflete se arata in cugetarea smerita. Ca sa ridice la o mare inaltime aceasta cugetare si ca noi sa nu socotim ca Hristos a facut ceva la intamplare, dumnezeiescul Evanghelist aminteste mai intai slava si puterea proprii Lui si stapanirea asupra tuturor, caci spune: "Stiind ca Tatal I-a dat Lui toate in maini". Desi nu a ignorat ca are putere peste toate si a iesit de la Dumnezeu, adica Sa nascut din -Tatal, si pleaca la Dumnezeu, adica Se suie la ceruri ca sa sada impreuna cu Tatal Sau, a aratat atata smerenie, incat S-a incins cu un stergar si a spalat picioarele ucenicilor.

Revenind la noi si la preotii nostri, cum putem sa ne socotim noi , daca nu smeriti, fata de preotii nostri care au har de la Duhul Sfant! Nu alergam noi la ei cand avem sufletele bolnave cerandu-le ajutorul?
Citatul ne invata foarte frumos sa fim smeriti. Fata de preotii nostri, fata de parintii nostri, fata de bunicii nostri. Cati nu pupa mana mamei lor, a tatalui lor, a bunicilor? Arata cinstire si iubire si smerenie.
Cine vrea sa invete smerenia nu se da inapoi de la a saruta mana duhovnicului sau.

Si acum , pentru ca imi vine in minte , legat de acest aspect, un pic diferit, dar cu aceeasi esenta, iata o intamplare petrecuta intr-o adunare eretica penticostala.
La semnul predicatorului de a saluta aproapele, fiecare s-a intors cu un zambet fals si impietrit pe fata spre cel din stanga si dreapta intinzand o mana si zicand: pace sora, sau frate. eram acolo si am dat mana. Nu am simtit pace ci indiferenta, chiar rautate. Zambetul fals de pe chip era sinistru. Ca o masca. si mi-am zis: unde e pacea? unde e iubirea? dintre semeni? Nu cunsteam femeia. Si normal ca nu putea raspandi acea femeie pace si iubire catre o necunoscuta. dar atunci la ce bun indemnul de salut la comanda al pastorului? Doar ca sa implinim adlitteram Scriptura?
Iata de ce unii eretici, nu pot intelege adevaratul sens al Scripturii, pentru ca cel cu cornite nu ii lasa. Le strecoara in minte idei false, sensuri gresite indemnandu-i la =fapte gresite.

Deci crestinul adevarat saruta mana preotului sau duhovnicului sau pentru ca vrea sa invete smerenia si pentru ca vrea sa ii arate pretuirea sa.
Cine nu vrea sa invete smerenia nu este crestin adevarat.

Deci la voi la asta se reduce totul:

osândirea „sectarilor” căci noi suntem mari ortodocși, după care se pupă mâini și se fac plecăciuni celor ce stau în răspântii smoliți sau sunt primii la ospețe și la merite plătite de gLume, pentru ca să ne vadă cineva și să surâdem satisfăcuți când vedem pe cineva care fățarnic fiind chiar îndrăznește pozna aceasta, crezând că e meritul nostru, exact ca orice prooroc mincinos care crede că iată că din pricina lui victima s-a supus și are ascultare de mai mare, păi dacă pupă mâini și face plecăciuni la maimari ca să fie ambii văzuți de oameni, nu este asta dovada?

Asta e dovadă că habar nu aveți ce e aia ascultare și supunere înaintea Domnului, e cea mai mare dovadă că voi vă luați peritele plătite, adică vă luați răsplata nemaiașteptând nimic de la Dumnezeu.

După ce m-ai fermecat deci cu priceperea și explicația atât de frumoasă ai sfârșit în a îndemna la pupături și plecăciuni exact ca orice prooroc mincinos ce speră să fie și el un pedagog de școală veche... deci înecpeți în duh și sfârșiți în trup... și e de așteptat din moment ce mai marii voștrii se amăgesc cu puterea lor de a se răzbuna...

așa și voi, pe sectarii creștini în loc să-i plângeți îi osândiți și judecați, iar pe voi înșivă nu vă vedeți cât de sfințișori vă credeți și ce nume mari vă înălțați...

Dacă Iisus Hristos n-a înviat atunci zadarnică este credința noastră.

Și dacă a înviat, atunci nu este Viața mai mult decât averea?.. și trupul mai mult decât îmbrăcămintea, și dragostea sfântă decât grija, și smerenia decât puterea de a crea tot felul de griji în închipuire?

Pentru ce vă îngrijorați voi? Că nu pup mâinile preoților și nu fac plecăciuni prin piețe celor ce caută întietățurile gLumii? Eu mă îngrijorez că nici după atâta vreme nu scap de copilul antichrist care crește în mine și care vrea să sugă moartea de la sânul unor căprițe străine... moartea sădită de tartorul anterior... și de aceea e atât de curios dacă frumusețile „naturale” au sau nu tot felul de metehne... Deci iată o grijă dată de Dumnezeu, grija de a nu privi la o femei pentru ca să ți se aprindă pofta de sine și care te îmbie să încerci să arăți că poți.

Nu voi putea niciodată! E sigur. Nu voi putea crea... decât chipuri cioplite cu păcatul după asemănarea gLumii...

Deci mă uit la voi și se pare că la atât se rezumă toată credința unora, la pupat și la plecăciuni prin piețe și răspântii.

Foarte bine, nu vă condamn, faceți-le voi și lasă ca să ne luăm după voi că pentru asta voi o să răspundeți mai mult. Plecați-vă unii altora cât poftiți...

Dar eu mă întreb ce a vrut să zică Domnul când i-a zis lui Petru că cel ce a făcut baie nu mai trebuie spălat decât pe picioare? Ce baie a făcut Ap. Petru ajuns mai târziu sfânt? Unde sa spălat? Făcea sf. Petru baie cu picioarele afară din apă? Deci dacă ești așa înțelept spune-mi și mie ce baie a făcut Petru de a mărturisit Domnul că doar picioarele lor mai trebuiau a fi spălate? Nu de alta dar ca să-ți fac plecăciune și prin tine să mă închin Domnului... pentru că ai binevoit să mă înveți binele în loc să mă înveți răul.