Postul copiilor

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

Adevărat. Eu nu văd o opoziţie, nici nu cred că putem face abstracţie de cuvântul ortodox. A fi un creştin bun înseamnă a fi un creştin ortodox. Însă, atunci când pui accent pe canoane, pe norme, rişti să ajungi să uiţi tocmai de Hristos cel milostiv, Cel care a atras de nenumărate ori atenţia cu privire la mulţimea regulilor puse de farisei pe umerii oamenilor. Nu cred într-un creştinism fără reguli. Consider postul ca fiind o binecuvântare; şi celelalte învăţături ale Bisericii. Dar trebuie păstrată o măsură. Una este să creşti copiii într-o familie normală, unde nu sunt lipsiţi de nimic şi atunci postul are rostul de a învăţa copilul să se abţină, să se disciplineze, să se stăpânească, şi altul este cazul unor copii sărmani, care n-au ce mânca. Ca doctor ştiţi mai bine decât mine că nu se dă acelaşi regim tuturor bolnavilor, ci fiecăruia după boala sa.

Ce ştiu eu este că există boli în care mâncărurile cu carne nu fac bine. Există şi boli în care lactatele nu sunt binevenite. Dar de boli în care mâncarea de post nu face bine, eu nu am auzit: dv cunoaşteţi ?
Din faptul că un canon lasă la latitudinea părinţilor (aparţinătorilor, custozilor) dacă să ţină sau nu post copiii sub 7 ani, dv cum aţi ajuns la concluzia că e bine să nu ţină post ? Cine e mai ortodox ca Sinodul ? Deci, Sinodul vă lasă libertate de alegere: de ce să alegeţi varianta "fără post" şi nu varianta "cu post" ? Nu cumva, zicând că ceilalţi sunt dogmatici (asta e, invariabil, ceva de rău) aţi ajuns dv servul dogmei care nu de la Dumnezeu vine, potrivit căreia o masă trebuie să conţină musai "alimentaţie echilibrată" ? Şi pe ce bază susţineţi că o masă echilibrată presupune carne ?

Ce mai ştiu eu este că, în ultimele decenii, consumul de carne a crescut ENORM. Ceai cu pâine şi gem a fost, secol după secol, micul dejun standard al copilului. Scovarga era bonus. Obiceiul de a mânca jamboane şi omlete cu cârnaţi în compoziţie dimineaţa este ceva foarte nou şi e foarte greu să găsiţi un medic pe care să îl convingeţi că e lucru bun. Nu numai că a crescut consumul de carne de la 20 şi ceva de kilograme pe an de persoană la peste sută, dar am ajuns să facem şi apologia şuncii ca fiind lucru sănătos şi spre echilibrul nostru.

Dar să lăsăm teoriile alimentare de o parte. Din punct de vedere creştin, faptele bune ale sufletului: rugăciunea, postul şi caritatea este bine a fi deprinse de timpuriu. Aşa cum învaţă să meargă un copil, tot aşa învaţă să fie şi creştin. Sigur că se poate şi mai târziu, dar mai anevoie.