Colegele de munca

[heaven]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Există oameni răi. Cu adevărat răi, ticăloşiţi. Oameni care au ajuns într-un aşa hal de pervertire încît consideră purtarea lor ca normală, pentru că nu mai au conştiinţă. În ziua de astăzi întîlnim din ce în ce mai multe specimene cu suflete betege sau mai bine zis moarte. Şi atunci înţeleg şi accept că de asta există Iadul, deoarece acestor fiinţe nu le trebuie Raiul. Nu îi condamnă nimeni în afară de Hristos, să ne fie clar.

Cînd eşti în situaţia de a coabita cu ei nouă ore pe zi, cinci zile pe săptămînă, problema devine una gravă. Trebuie să fii foarte tare să rezişti ispitelor venite din partea lor încontinuu. Pe de o parte te încearcă sentimentul de milă faţă de ei, îţi doreşti să faci ceva pentru a-i determina să se schimbe, să se mîntuiască măcar cît de cît, dar vezi că eşti neputincios în faţa legiunii de demoni care îţi stă în faţă. Pe de altă parte îţi vine să-i laşi în plata Domnului, dar asta nu e o opţiune creştinească. Deci, ce e de făcut cînd minimul de bun-simţ lipseşte cu desăvîrşire şi tu nu ai de ales, că îţi trebuie salariul să-ţi hrăneşti familia?

O soluţie ar fi rugăciunea. Răbdarea, iertarea şi iar răbdarea... Nu ştiu ce să mai zic, mai bine tac deşi sînt multe de spus.

Florin,ce este acela un om rau?Dar un om bun?Oare intr-un om rau,asa cum tu il numesti nu poti gasi nimic frumos,nimic bun,un licar de lumina in acea bezna?Sau ce este un om bun?Oare nici un cotlon intunecat nu se regaseste in acea fiinta?
Oare nu sunt doar niste etichete pe care am fost invatati sa le lipim celor din jurul nostru?
Oare,daca suntem sinceri cu noi,in interiorul fiintei noastre sau fata de semeni,nu am manifestat niciodata trasaturi precum:egoismul,tradarea,minciuna,manipularea,agre sivitatea,curvia,invidia,gelozia etc?Sa fim sinceri,asta este cel mai important daca vrem sa ne trezim constiinta si sa evoluam spiritual.Oare ce judecam la ceilalti nu se poate regasi in noi?
De ce sa ne indarjim intr-atat in a-i judeca,compatimi pe ceilalti pentru ceea ce fac,gandesc,mai bine am cauta sa ne concetram pe lucrurile care sunt de transformat in noi si de cate ori suntem tentati sa ii judecam,sa ne intrebam daca nu cumva am manifestat si noi vreodata astfel de comportamente.
Desigur,suntem tentati sa ne pacalim,sa spunem ca in cazul nostru erau alte circumstante,ca lucrurile stateau cu totul altfel si ca aveam scuze...realitatea este ca egoismul tot egoism va ramane,indiferent daca vorbim despre forme grosiere de manifestare sau dintre cele mai subtile,trufia tot trufie etc.
Dar,e un mare act de curaj sa putem sa recunoastem aceste lucruri despre noi si pe care altii au pus odata eticheta de "bun",respectiv "rau"...