Credinta si faptele bune

În prealabil postat de George.m

Spune Sfantul Teodor al Edesei: "Precum fapta buna fara credinta este cu totul moarta si fara putere (efect), asa si credinta singura, fara fapte de dreptate, nu ne izbaveste din focul cel vesnic. Cel ce Ma iubeste, zice Domnul, va pazi poruncile Mele. Daca iubim deci pe Domnul si credem in El, sa ne sarguim intru lucrarea poruncilor Lui, ca sa castigam viata vesnica.

Dupa parerea mea exista doua moduri de a face fapte bune.

Sunt unii oameni care fac fapte bune "constransi" de poruncile divine, fara sa simta din inima sa faca asta. Fac fapte bune ca asa trebuie sa le faca, de frica sa nu piarda viata vesnica. Mimetic, fara esenta. Si le mai si contabilizeaza.

Si sunt unii oameni care fac fapte bune indemnati de iubirea din inima lor.Fac fapte bune fara sa analizeze beneficiul divin obtinut astfel. Sunt oameni de o constitutie interioara atat de elevata spiritual incat ei insisi sunt mai coplesiti cand daruiesc decat cei care primesc.

Din punctul meu de vedere cele doua categorii sunt foarte diferite. Chiar daca efectele sunt aceleasi, cauza care le determina este esentiala si face diferenta.