Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de osutafaraunu

Depinde, de la caz la caz. Dacă păcatul a fost public, e numai normal ca mărturisirea şi cererea de iertare să fie publică. Dacă i-am greşit cu ceva fratelui meu, mă duc să-i mărturisesc greşeala şi să-mi cer iertare lui, nu trebuie să bat toba în tot oraşul...

Tuturor care primesc Duhul Sfânt. Or se ştie că Duhul Sfânt nu este acordat doar unei caste, ori unor privilegiaţi, ci tuturor celor care-L cer şi sunt apţi a-L primi.

Multumesc de raspuns. Asa inteleg si eu paragrafele. Si asa este drept sa fie. Dupa parerea dvs., primii crestini asa practicau?
La dvs. asa se practica?

Si daca celui caruia am gresit nu are Duh Sfant, cum se mai aplica iertarea? Aceeasi intrebare si pentru pacatul public.