Eens

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

Normal ca e asa daca o luam ca la matematica, dar aici nu e vorba de matematica. E vorba de cunoastere.

Deja plecaţi de la o presupoziţie: matematica şi cunoaşterea ar fi realităţi disjuncte. De fapt, nu e chestie de matematică, ci chestie de logică. Legile logicii sunt universal valabile. Să vedem mai departe:

Dadeam exemplul cu aspartanul. Daca parintii nostri credeau ca aspartanul e bun pentru sanatate, noi nu mai credem asta.Dar asta nu inseamna ca atit ei cit si noi nu sintem sanatosi, indiferent de cit cunoastem.

Aspartamul este fie bun pentru sănătate, fie nu este bun pentru sănătate. Tertium non datur. Sigur, se poate discuta că este bun până la o anumită doză, peste care nu mai este bun. Că ar putea fi bun pentru cineva cu înclinaţie pentru diabet, dar rău pentru cineva fără asemenea înclinaţie. Dar ceva nu poate fi bun pentru sănătate şi în acelaşi timp rău pentru sănătate.

Sau un exemplu mai elocvent: daca acum 2500 ani cineva imi dadea o palma, iar eu raspundeam tot cu o palma, era un lucru corect. Acum 2000 ani insa, daca cineva imi dadea o plama, iar eu raspunedeam cu o palma era incorect. Ce s-a schimbat intre timp? Cunoasterea.

Nu este aşa. Legea s-a schimbat, nu cunoaşterea ei. Drepţii lumii vechi, care cunoşteau foarte bine legea lor, făceau un lucru corect înapoind o palmă. Drepţii lumii noi, care au acelaşi grad de cunoaştere al Legii, fac un lucru incorect înapoind o palmă (cu anumite excepţii).
Deci, în primul caz, aspartamul nu s-a schimbat. În al doilea, Legea s-a schimbat. Dar, în ambele, adevărul şi falsul nu ţin de subiect, ci sunt obiective. Adevărul există în afara noastră, nu între urechile noastre.

Singurul scop al omului pe pamint este sa-L iubeasca pe Dumnezeu si sa se mintuiasca; si cum s-au mintuit atit catolicii din Evul Mediu chiar daca au crezut una, si ne mintuim si noi chiar daca avem alta viziune, inseamna ca Biserica Catolica este infailibila, asa cum si este.

Catolicii din Evul Mediu, ca şi catolicii de astăzi au crezut şi cred în aceeaşi dogmă: În afara Bisericii nu există mântuire. Dacă nu ar fi crezut în ea, nu erau catolici, deoarece respingerea obstinată a unei dogme înseamnă erezie. Este vorba de două interpretări deosebite ale aceleiaşi dogme. Ambele legitime, până când Papa sau un Sinod Ecumenic, în declaraţie solemnă, nu vor aduce clarificări suplimentare.

În altă ordine de idei, eu personal înclin spre o variantă ceva mai riguroasă a aceleiaşi dogme. Şi nu cred că mă aflu în Evul Mediu. Dacă aş fi crezut că, după ce Duhul Sfânt mi-a arătat că Isus a înfiinţat o singură Biserică, iar aceasta este clădită pe Petru şi pe ceilalţi episcopi în comuniune cu el, aş putea să mă mântuiesc continuând să rămân formal despărţit de această Biserică al lui Cristos, atunci aş fi rămas ortodox, neavând nici cel mai mic motiv să redevin catolic şi evitând explicaţii, iritarea celor din jur şi tot felul de alte mici neplăceri pe care convertirea le aduce. Dar eu cred că nu se poate, că cineva căruia Duhul Sfânt i-a mişcat inima, ajungând la înţelegerea adevărului Evangheliei că Biserica nu e simplă metaforă, ci realitate vizibilă, condusă de Isus, care străbate secol după secol nu se mai poate sustrage în bună conştiinţă, fără a-şi risca mântuirea.