Papalitatea

Catalin,
Scurt pe doi,
Tu ai accepta, acum, in zilele noastre, ca preotii din BOR sa fie amenintati si efectiv pedepsiti cu taierea limbilor daca predica/slujesc in romana, recte o limba latina? Caci asta s-a intamplat atunci, in zorii mileniului trecut. Daca iubesti Biserica, atunci ar trebui, intr-o atare situatie, sa pui mana pe arme si sa-i trimiti pe asupritori nitel in dimensiunea Cenusiilor :) ; ar fi un act de credinta materializata, vorbind acum serios. Asa face/se presupune ca face un barbat credincios. Evident, e greu sa gasesc dovezi in limba romana despre acele evenimente (ghici de ce!); poate intervin fratii Erethorn sau Mihnea, daca au mai multe/alte surse, si posteaza domniile lor. Zi si tu: cum suna "impartasanie" in slavona: "priciastenie". Oribil! Noi fiind un popor de matrice traco-latina, e normal ca un cuvant de origine latina, din domeniul sfant al credintei, e un shortcut pentru perceptia romanului de rand, spre deosebire de limba aceea greoaie si moarta. "Sfanta Comuniune" suna minunat, caci asta si e: comuniunea cu Domnul, trup si suflet, la modul real. Iar latina NU e moarta: cerceteaza domnia ta cate cuvinte sunt in limbile occidentale, inclusiv germanice, de origine latina.
In acele vremuri tulburi s-a instilat in psihicul colectiv al clerului roman o anume...obedienta fata de factorul politic. Ca orice samanta, fie ea si malefica, aceasta a odraslit si apoi mai tarziu, inflorit, si anume in anii comunismului si ai prezentei demo(no)cratii neoburgheze. Ca si cand Cineva nu ar fi spus foarte clar: "Nu te teme, turma mica..."... Sau: "...Biserica Mea, pe care nici Portile Iadului nu o vor putea birui...".