Partea amuzantă a situației în care s-au pus Pomohaci și Pustan, e aceea că fiecare și-a ridicat în cap radicalii din propria tabară.
Pomohaci a provocat grețuri mentale și colici sufletești ortodocșilor ”înrăiți” cu coregrafia lui evlavioasă împrumutată de la neoprotestanți și transmisă soborului prezent la ”manifestare”, iar Puștan a scandalizat aripa dură a neoprotestanților făcându-și, stângaci, semnul crucii!
Dacă pentru un ortodox e penibil să maimuțărească exaltările pietiste cu iz pseudocarismatic ale NP, pentru un strănepot de-a lui Luther sau Calvin semnul crucii n-are în niciun fel de-a face cu ”idolatria” decât pentru creierele spălate până la distrugerea ireversibilă a țesăturii neuronale ce face parte din procesul gândirii. În realitate, semnul Crucii este rugăciune prin gest, doxologia mică, adică ”Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|