Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Cred că e nevoie și de rugăciune colectivă, și de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, și să o continue acasă, în familie, între vecini și colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Său, nu trebuie ca și familia să reprezinte același lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în orașe. E trist că ne ducem și ne întoarcem singuri de la Biserică și că, de multe ori, așa petrecem și în familie.
|
Dar poate ca nu e intotdeauna vina noastra.
Mai e si alt aspect: poate ca nu e absolut necesar sa stam in genunchi ore intregi toata familia si sa rostim cu voce tare acatiste si paraclise; poate insasi faptul ca comunicam unii cu altii si suntem la curent cu nevoile si cu greutatile celorlalti ne fac sa ne unim energiile si sa ii incurajam in ceea ce au de facut.