Voi va rugati impreuna in familie?

În prealabil postat de VladCat

Cred ca intr-adevar miezul cuvantului trebuie cautat dincolo de rugaciunea colectiva, dar cred ca Domnul se referea si la aceasta, atata timp cat e facuta „in Numele Lui”. La Sf. Ioan Hrisostom versetul „ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu in mijlocul lor” se refera la faptul ca Hristos va fi cu aceia care Il au pe El pricina premergatoare a iubirii fata de aproapele, ori doi oameni care se roaga lui Hristos(cel adevarat) sunt un prim pas catre aceasta realitate. Evident, daca aceia se roaga pt raul vrajmasilor sau mai stiu eu ce, nu se roaga in Numele Lui...deci nu sustin ca orice rugaciune colectiva e in Numele lui Hristos. Sf. Isaac Sirul spune ca „doi sau trei” reprezinta mintea, inima si alegerea....de fapt parca se referea doar la ce inseamna „doi” si spunea ca e vorba de minte si inima....partea cu liberul arbitru am bagat-o de la mine. Nu cred ca aceasta interpretare o exclude pe cea care talcuieste cuvantul drept rugaciune colectiva in Numele Lui.

Da, frate Vlad, miezul versetului este mereu mai bogat decat ne pare uneori, cata vreme ne aflam in Ocean...:), in Oceanul Scripturii! Cu barcuta noastra mica... Iar sfintii, tocmai de aceea au putere de lamurire pentru noi, intrucat in barcuta lor a incaput, prin Duhul Sfant, uneori intreaga Dumnezeirea...
Ma bucur ca ai deschis un pic din evantaiul interpretarilor. Ceea ce nazuiam era tocmai a da atentie smerita textului, pentru a preveni opiniile grabite, curioase chiar, unele de-a dreptul straine de Dumnezeu.
Cat priveste cuvantul sfantului meu cel mai drag, Isaac Sirul, desi nu am textul la indemana acum, imi pare ca talcuirea e in acord cu mesajul mai larg al capitolului. Fonful dominant al textului se refera la relatiile dintre semeni, la lupta lumeasca pentru ierarhii si prioritati, la goana dupa preamariri si cinstiri. La certuri, la pedepse si iertare... Tocmai pentru a aduce pacea aici, Domnul vine si spune ca mai este si El, cand ne razboim intre noi, aratind ca aceia care se aduna pentru vreo pricina in numele Lui, chemindu-l deci ca Judecator, vor bate ispita de a deveni ei insisi judecatorii aproapelui. Acest aspect cred ca nu trebuie omis din nici o talcuire, deoarece e limpede care e cadrul versetului, contextul, mesajul central transmis de Domnul.
Iar sfantul Isaac, om al isihiei, asadar al linistii si pacii prin Duhul lui Hristos, fireste ca pune aceeasi problema - problema conflictului, pe care o muta din planul exterior al relatiilor interumane, in planul intern, subiectiv, dinlauntrul sufletului. In noi e razboi. Adam cel vechi se razboieste cu omul duhovnicesc, mintea cu inima. Si cata vreme Hristos nu este chemat, razboiul interior nu va cunoaste pacea.
Domnul se arata in acest verset Facatorul de pace. Si intre noi, si inlauntrul nostru.
Asa imi pare, iti multumesc Vlad ca mi-ai dat prilejul sa imi expun opinia si cer iertare ca m-am abatut de la topic.
Domnul fie cu noi!

În prealabil postat de ioan cezar

Da, frate Vlad, miezul versetului este mereu mai bogat decat ne pare uneori, cata vreme ne aflam in Ocean...:), in Oceanul Scripturii! Cu barcuta noastra mica... Iar sfintii, tocmai de aceea au putere de lamurire pentru noi, intrucat in barcuta lor a incaput, prin Duhul Sfant, uneori intreaga Dumnezeirea...
Ma bucur ca ai deschis un pic din evantaiul interpretarilor. Ceea ce nazuiam era tocmai a da atentie smerita textului, pentru a preveni opiniile grabite, curioase chiar, unele de-a dreptul straine de Dumnezeu.
Cat priveste cuvantul sfantului meu cel mai drag, Isaac Sirul, desi nu am textul la indemana acum, imi pare ca talcuirea e in acord cu mesajul mai larg al capitolului. Fonful dominant al textului se refera la relatiile dintre semeni, la lupta lumeasca pentru ierarhii si prioritati, la goana dupa preamariri si cinstiri. La certuri, la pedepse si iertare... Tocmai pentru a aduce pacea aici, Domnul vine si spune ca mai este si El, cand ne razboim intre noi, aratind ca aceia care se aduna pentru vreo pricina in numele Lui, chemindu-l deci ca Judecator, vor bate ispita de a deveni ei insisi judecatorii aproapelui. Acest aspect cred ca nu trebuie omis din nici o talcuire, deoarece e limpede care e cadrul versetului, contextul, mesajul central transmis de Domnul.
Iar sfantul Isaac, om al isihiei, asadar al linistii si pacii prin Duhul lui Hristos, fireste ca pune aceeasi problema - problema conflictului, pe care o muta din planul exterior al relatiilor interumane, in planul intern, subiectiv, dinlauntrul sufletului. In noi e razboi. Adam cel vechi se razboieste cu omul duhovnicesc, mintea cu inima. Si cata vreme Hristos nu este chemat, razboiul interior nu va cunoaste pacea.
Domnul se arata in acest verset Facatorul de pace. Si intre noi, si inlauntrul nostru.
Asa imi pare, iti multumesc Vlad ca mi-ai dat prilejul sa imi expun opinia si cer iertare ca m-am abatut de la topic.
Domnul fie cu noi!

Eu am deschis evantaiul interpretarilor cu citatele parintilor si tu ai dezvoltat acolo unde nu m-am priceput eu. Ma bucur ca am zabovit putin impreuna asupra cuvintelor lui Hristos. O sa incerc sa imi aduc aminte sa il chem pe Hristos ca sa imi spuna care e judecata Lui, desi dupa cum ma stiu mi-e ca la mine gandurile o sa capete o nuanta de „loveste-i Tu Doamne ca eu nu am voie” :)

Hristos in mijlocul nostru!