Experiente luminoase in iubire/casatorie

[lacrimi]

În prealabil postat de Mihailc

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

- Eu cred ca toate relatiile (sau marea lor majoritate) pot fi implinite, daca ambii parteneri fac compromisuri si se accepta asa cum sunt.
- Trebuie sa reziste, mai ales cand este vorba de casatorie. Personal, m-am gandit de multe ori ca mi-ar fi mai bine divortata, decat maritata cu un penticostal. Dar, trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Bune, rele, toate sunt pentru zidirea noastra. Si DA, o spun cu mana pe inima: SUNT CU ADEVARAT ORTODOCSA DE CAND SOTUL MEU A TRECUT LA PENTICOSTALI
- Dragostea e secretul oricarei reusite; fara iubire nu avem nimic; fara Dumnezeu suntem singuri...
- Experienta mea?... Marea majoritate a celor de pe forum o stiu: dupa 9 ani de casnicie, sotul ortodocs a trecut la penticostali; de aici a inceput cosmarul meu: mai bine de un an am plans neincetat, am vrut sa divortez, ne-am certat non-stop, am urat, am blestemat... Dar in final mi-am acceptat destinul, cu speranta in Dumnezeu si Maica Sfanta ca intr-o zi se va intoarce din ratacirea lui.....