De ce sa fie asa?

[Delalucaci]

Laura te văd sinceră în ceea ce scrii și mă mir cum la o persoană pe care o intuiesc a fi inteligentă Dumnezeu nu răsplătește sinceritatea cu o minimă cunoaștere (vorbesc de ecumenism aici). Laura tu ai o viziune foarte faină despre cum ar trebui să fie mișcarea ecumenică dar nu ar fi o atitudine responsabilă să încerci să aliniezi această viziune a ta la gândirea părinților pătrunși de Duhul Bisericii ? Nu de alta dar oricât de minunată ar fi o atitudine, intenție etc. atunci când ea iese de sub imperiul acestui Duh își pierde orice valoare mântuitoare.....Simt că nu prea pot exprima foarte clar ceea ce spun dar îmi creezi senzația că te simți „în siguranță duhovnicească” datorită sincerității tale ceea ce e adevărat numai până la un punct...fiindcă dincolo de acel punct devine patimă iar tu din motive pe care cunoașterea duhovnicească nu îmi permite să le explic cred că riști să te faci vinovată față de Adevăr. nu față de adevărul impersonal care pe care pari a îl trata în ideea aia pe care ți-a apreciat-o Ucenic ci față de Adevărul personal despre care Sf. Ioan spune că dragoste este.....am impresia că în ideea respectivă denumești realitatea cu numele de „adevăr”... să îi spunem realității „realitate” și Adevărului „Adevăr” ca să ne împiedicăm a avea o așezare ne-pravoslavnică când pornim la aceste discuții. După cum știi gândirea autentic ortodoxă consideră că părinți ai Bisericii pot apărea oricând, faza aia cu Sfinții Părinți sunt cei din primele opt secole e o treabă catolică (n-o spun eu o spune Sofronie Saharov.)...din păcate gândirea asta e cea care se predă în facultățile noastre ortodoxe la fel ca foarte multe alte învățături venite dinafara Bisericii. În ceea ce privește ecumenismul tu la cine te raportezi mai exact atunci când vrei să vezi dacă gândirea ta e acordată sau nu la glasul tainic al Bisericii ? Eu încerc să mă raportez la ceea ce zic părinții contemporani fiindcă sufletul meu îi simte a reprezenta sobornicitatea Bisericii Una....poate sufletul meu pătimaș simte prost, poate ar trebui să mă raportez la ce spune patriarhul Daniel sau episcopii sau profii de la FTOUB dar pe aceștia sufletul meu îi simte străini de Duhul Adevărului așa că îmi e practic imposibil să mă adap la duhovnicia lor...mă rog la Dumnezeu dacă sunt în rătăcire să mă miluiască și să mă izbăvească pentru mila Sa. De moment ce părinții de care vorbeam mai sus (Stăniloaie, Calciu-Dumitreasa, Iustin Popovici, Efrem Vatopedinul și mulți alții) spun că acest ecumenism este o erezie cumplită probabil că el negociază ceva de ne-negociat....și dacă o sa mi se aducă exemple cum că el (încă) nu negociază dogma și canonul în sine, o să răspund și eu că el batjocorește duhul dogmei și duhul canonului ceea ce e același lucru.

cum bine spunea de curând un duhovnic de la Sihăstria, Biserica în aceste vremuri trebuie să facă misiune în interiorul ei fiindcă aproape nu mai găsim în acest interior Duhul Bisericii. Greu se mai regăsește dreapta slăvire în granițele a ceea ce noi cunoaștem drept ortodoxie și dacă merg la întâmplare să audiez un curs de teologie, să ascult o predică sau să stau la o coadă la moaște am 99 la sută șanse să observ lucrul ăsta.....în măsura în care fiecare caută Adevărul desigur că Adevărul i se va descoperi și îl va purta de mână pe adevărata cale cea strâmtă dar toți suntem mai mult sau mai puțin afectați de pierderea duhului dreptslăvitor și de stâlcierea(în noi) a gândirii sale, așa că să ne ținem cu dinții de ce ne-a rămas și să plângem cu lacrimi amare până la limita deznădejdii, iar apoi va avea grijă Dumnezeu să putem fi și lumină fraților catolici, protestanți, neoprotestanți etc.