De ce sa fie asa?

[laurastifter]

Reţin că m-a impresionat profund un episod din istoria Bisericii primare, mai precis din vremea Sfinţilor Părinţi apostolici. În sec. al II-lea, între creştini începuse o polemică în privinţa stabilirii datei Sfintelor Paşti (nu mai intru în detalii... Foarte pe scurt, fiecare dintre cele două părţi îşi revendica practica de la Sfinţii Apostoli). Atunci, Sfântul Martir Policarp, episcopul Smirnei, a călătorit până la Roma (în vremea aceea, cu mijloacele de transport de atunci...), cu scopul de a discuta cu Papa Anicet despre această problemă ivită în cadrul Bisericii.
Nereuşind să ajungă la un acord, cei doi ierarhi (Sf. Policarp şi episcopul Anicet al Romei) au decis să-şi păstreze fiecare tradiţia proprie, rămânând în comuniune euharistică între ei. Mai mult decât atât, înainte ca Sfântul Policarp să se întoarcă în cetatea sa, la ultima Liturghie oficiată împreună cu Anicet, episcopul Romei, Papa, i-a dat lui întâietatea în slujire, în semn de respect şi dragoste creştină.
În această atitudine a celor doi ierarhi ai Bisericii primare, nu se poate identifica nici măcar o urmă de mândrie, dorinţă de autoritate sau autosuficienţă! Nefiind în discuţie adevărul revelat, ci doar o practică liturgică, cei doi episcopi au păstrat comuniunea şi buna înţelegere între comunităţile pentru a căror călăuzire spirituală erau responsabili! Nu s-au excomunicat reciproc, nu s-au acuzat unul pe celălalt, ci au împlinit, prin atitudinea lor înţeleaptă şi profund creştină, cuvintele Mântuitorului Hristos: "Întru aceasta vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea iubire unii faţă de alţii".Oare noi, creştinii de astăzi, putem urma aceeastă pildă reală din istoria creştinismului? Cu siguranţă, da! Tocmai de aceea Hristos ne-a cerut desăvârşirea (Matei5, 48), fiindcă ştie că, ajutaţi fiind de harul Său, putem aspira şi tinde către ea!

Doamne ajută-ne şi fii cu noi!