cat de departe merge datoria fata de parinti?

[arthur_clennam]

Stimate Demetrius, intuiesc ca esti mult mai in varsta decat mine, si cu toate acestea observa ca depistarea ironiei nu e punctul tau forte. Am spus foarte clar "apreciez incadrarea", nu am spus ca sunt sau ca o recunosc ca fiind valida. In plus, nu am cum sa fiu rebel, pentru ca profilul presupune anumite trasaturi pe care ei nu le am. Sunt prea lucid, responsabil si rational pentru a fi si rebel. Si cred ca e evident ca un "rebel" care se respecta nu s-ar intreba niciodata care sunt responsabilitatile lui in raport cu o situatie data, pentru ca a fi rebel presupune a evada din cercul constrangerilor si responsabilitatilor. Un rebel e egoist prin definitie, nu se gandeste la altii. Eu ma gandesc- altii nu se gandesc la mine.
*** Am uitat, cred, sa precizez faptul ca problema acestor ultime zile rezida in faptul ca mama mea a plecat de acasa, tata e innebunit pentru ca nu stie unde e, iar mama se pare ca vrea sa se desparta de el, chiar daca in zilele dinainte sa plece nu se certase cu el. Totul era normal. Cred ca decizia ei brusca se leaga de conditia ei mentala. Presupun ca nu si-a luat medicamentele si asta ii afecteaza judecata. Am mai trecut printr-o astfel de criza cand aveam vreo 13 ani. In prezent Eu am de trecut niste examene importante zilele astea, iar ei se apuca sa se comporte in felul asta, ceea ce o sursa continua de stres pentru mine.
E ca si cum, indirect si inconstient, ar vrea sa distruga viata propriului lor copil. Ma rog doar sa-mi pot lua examenele si sa plec o perioada la bunica. Ei pot sa faca ce vrea, de vreme ce pare clar ca sunt guvernati nu de ratiune si responsabilitate(inclusv crestina), ci de forte irationale asupra carora nu am nici o influenta.
Multumesc celorlalti pentru mesajele de sprijin....