intrebare

In final ma voi adresa nesimtitilor (printre care ma numar si eu, deseori, mai mereu):

Pana cand vom continua sa ne scremem, sa ne indarjim, sa ne nenorocim, in orbirea noastra cutremuratoare si vom continua sa negam ca:

orice afectiune psihica, orice suferinta aparent inexplicabila si netratabila si-a gasit leacul, fapt de mii de ori petrecut si verificabil, in Sfanta Biserica.

Pana cand ne vom preface, in cutremuratoarea nostra nebunie si insolenta, ca Sfintele Taine, impartasirea cu harul / energia necreata a Divinitatii, nu au putere tamaduitoare deplina, ca nu vindeca orice bolnav, chiar de ar fi inchis sub munti de piatra?

Pana cand si conform carei ratiuni, carui scop demn de fiinta umana, vom alege mai degraba sa ne sinucidem decat sa plecam frumusel grumazul, sa ne rusinam foarte, sa recunoastem curvia si faradelegea din noi si sa rugam Mangaietorul sa se indure de noi?

Pana cand si pentru ce ne purtam ca bezmeticii?
Pana cand vom minti?
Pana cand vom ucide?
Pana cand vom muri, putrezind de vii in noi insine?

Pesemne pana cand ne vom fi saturat, odata pentru todeauna, de mandria draceasca, de iluziile omnipotentei noastre, de gustul inselator a toata rautatea.
Pana cand ne va ingadui, cu uluitoarea Sa dreptate, Bunul Dumnezeu.

Vai noua, sinucigasi de zi cu zi dincolo de orice sinucidere constatata de IML...